poem
bătrana terră şi-a scuturat povara
a adunat milenii de-oboseală
şi in istoria universală
ascunde tot ce este rău, degeaba
sute de ani de grea apostazie
cand oamenii se inchinau la zei
iar marii cărturari erau atei
şi orice lucru sfant era o erezie
neascultării noi ii dăm tributul
în fiecare zi cand viaţa irosim
ne adancim în moarte chiar inca de trăim
uitarea ne aşteaptă, şi pe bătran, şi pruncul
deşertăciunea ne-conjoară trupul
cand efemera fericire o ravnim
şi orizonturi noi ce le dorim
ne-ncătuşează inima ,şi gandul
speranţe frante de un dor nespus
de-a smulge vieţii cate-un strop de tihnă
şi unde am putea găsi odihnă
decat în braţele străpunse-a lui Isus ?
şi astăzi braţele LUI sant întinse
dar nu pe crucea rece ,cea de lemn
ci înspre tine ,cu-al iubirii semn
te-aşteaptă azi cu fericirile promise!
Kis -hd
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
draga Kis...e a treia oara cand recitesc...din pacate oamenii parca se tem sa faca pasul pentru a trai cu Iubire si in Iubirea Lui,devin mici roboti cu un interior mort,ratand pacea,bucuria si chiar viata in sine,felicitari...ma inclin cu respect..si sper sa-ti placa o poezie scrisa de cineva la intrarea in Biserica Baptista
RăspundețiȘtergereUn lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.
Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut.
Versuri scrise la intrarea în biserica
de la Sadinca, judeţul Sibiu
draga stephany,
RăspundețiȘtergeremaestrul Traian Dorz,a scris acest poem al vietii,si este o capodopera in poezia crestina romaneasca.
Biblia ne spune ca Dumnezeu este dragoste; ce scara de valori mai avem ca societate cand Dumnezeu este exclus?
fii binecuvantata!
Frumos!
RăspundețiȘtergereCutremurătoare versurile tale kis! Pun un accent aici:
RăspundețiȘtergereperanţe frante de un dor nespus
de-a smulge vieţii cate-un strop de tihnă
şi unde am putea găsi odihnă
decat în braţele străpunse-a lui Isus ?
şi astăzi braţele LUI sant întinse
dar nu pe crucea rece ,cea de lemn
ci înspre tine ,cu-al iubirii semn
te-aşteaptă azi cu fericirile promise!
Fii binecuvântat!
Foarte frumoase versuri Kis!
RăspundețiȘtergere