luni, 26 octombrie 2009

Motto:
YOGA- ROBIE SI MOARTE

de Adrian Iosif




"...vor face semne mari şi
minuni, până acolo încât să
înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi".
(Matei 24:24)

În peisajul rătăcirilor contemporane, Yoga este un fenomen care ia amploare. Voi încerca în cele ce urmeaza să scot in relief trăsăturile esenţiale şi ţelurile ascunse ale acestei practici.
1.Origini
Radacinile gândirii yoghine se pierd in negura vremurilor si sunt aproape imposobil de fixat cu exactitate. Prima referire la Yoga o găsim în Upanishade (comentarii religioase indiene), apoximativ prin secolul VII-VI î.Hr., iar prima expunere sistematică a doctrinei a fost făcută de către Patanjali, în studiul intitulat "Yoga-Sutra", apărut prin secolul II î.Hr.
Yoga este o prezenţă nelipsită şi definitorie a universului religios indian.
În Europa, Yoga a penetrat masiv începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, dar mai cu seamă în secolul nostru. Totuşi forme asemănătoare de meditaţie s-au dezvoltat în interiorul sistemelor religioase oficiale (de exemplu, doctrina elaborată de misticul german Meister Eckhart, în secolul al XIV-lea sau, la noi, tehnica aşa-zis "isihastă", apărută în mănăstirile greceşti, începând cu secolul al VI-lea d.Hr. şi repopularizată cu multă ardoare azi în anumite cercuri religioase).

2.Ce este Yoga?
Yoga este un sistem filosofic şi religios, cu implicaţii practice. Yoga nu este numai o tehnică ce cuprinde un ansamblu de exerciţii spirituale; în esenţa sa, ea este o religie. Insist asupra acestui fapt pentru că diferiţi maeştri yoghini încearcă azi să prezinte Yoga drept o nevinovată tehnică meditativă care, spun ei, nu ar avea implicaţii religioase. Este o minciună! Acesta este modul în care Yoga încearcă să se infiltreze în creştinism. Ca un cameleon, ia culoarea mediului religios unde vizează să pătrundă.
Se spune ca Yoga este doar o tehnică ajutătoare şi că ea este compatibilă cu creştinismul. S-a ajuns până acolo încât Domnul Isus Hristos este venerat si considerat ca "yoghinul perfect". (O statuie dintr-un templu indian din orasul Aurangabad Îl înfăţişează pe Domnul Isus într-o postură de meditaţie tipic yoghină).
În concluzie, Yoga nu este o tehnică ce serveşte diferite religii, ci o religie care foloseste mijloace aşa-zis tehnice.

3.Scopul
Yoga propune o cale de eliberare a spiritului prin practicarea unor experienţe psiho-fiziologice şi obţinerea unor stări de conştiinţă modificate. Patanjali defineşte această stare de eliberare drept "realizare a sinelui (Eului)" prin "suprimarea stărilor de conştiinţă normale".
În alte interpretări, starea de eliberare este definită ca fiind aceea de unire (contopire) totală cu Divinitatea. În traducere, cuvântul "yoga" înseamnă atât "unire", "uniune", cât şi "a trage la jug". Este vorba de unirea divino-umană, de stadiul final în care yoghinul devine el însuşi Dumnezeu.
Cunoaştem că în creştinism creaţia este, întotdeauna, privită ca distinctă de Creator. Biblia vorbeşte despre restabilirea comuniunii (părtăşiei) omului cu Dumnezeu, stare în care, totuşi, Dumnezeu şi omul nu se confundă niciodată. În Yoga întâlnim cea mai perfidă formă de idolatrie: omul venerându-se pe sine însuşi.
Prin al doilea sens al cuvintului "yoga" ("a trage la jug"), ni se descoperă caracterul practicii: numai efortul personal al omului îl poate duce la eliberare. Ceea ce face omul este esenţial. El trebuie ca prin propriul efort să devină Dumnezeu.

4.Dumnezeul yoghinilor
Rolul atribuit divinităţii este modest. Divinitatea îl poate ajuta pe yoghin, dar acesta se poate "elibera" şi singur. Asa cum se exprimă Mircea Eliade "avem de-a face mai curând cu un Dumnezeu al yoghinilor". Contează, în primul rând, voinţa şi capacitatea de concentrare a adeptului. Astfel, Dumnezeul descris în tratatul lui Patanjali nu este Creatorul lumii!. Mai mult chiar, Yoga practicată de Buddha şi adepţii săi a fost o Yoga atee.
Ulterior, Yoga a încercat, în functie de mediile religioase, asimilarea divinităţilor locale. Oricum l-ar numi yoghinii, Dumnezeul descris de ei este mai curând un super-yoghin şi nu are nici o asemănare cu Domnul Dumnezeu revelat de Sfintele Scripturi. Cu toate acestea, întotdeauna maeştrii yoghini manifestă pioşenie şi vorbesc cu patos despre Dumnezeu; la scurt timp însă, ei dezvăluie "marele secret": acela că oricare dintre noi poate fi "ca Dumnezeu"! Oare cine a mai dat un îndemn asemănător, cândva, primilor oameni?!

5.Alte caracteristici
În Yoga, nu se insistă asupra noţiunii de păcat. Se vorbeste despre "purificare", se propovăduiesc înalte principii morale, dar nu se oferă o soluţie clară pentru păcatele deja înfăptuite. A vorbi despre iertarea păcatelor este un nonsens în Yoga. Yoghinii consideră că perfecţiunea în domeniul moral poate fi atinsă prin propriile puteri.
Astazi, în tentativa sa de subminare a creştinismului, Yoga s-a debarasat (aparent!) de bagajul filosofico-religios oriental. La noi, au pătruns forme de Yoga simplificate, amestecate cu diverse practici spiritiste, dar "împodobite" la exterior cu simboluri creştine.
De cele mai multe ori, atragerea unui nou adept urmează un scenariu care, în linii mari, parcurge etapele de mai jos:
a)mai întâi, discipolul este încurajat să-şi aprofundeze propria-i religie;
b)treptat, i se explică acestuia cât de mult poate progresa în religia sa dacă va folosi exerciţiile ajutătoare din Yoga;
c)apoi, după primele exerciţii, adeptul este îndrumat spre o deschidere ecumenică, explicându-i-se că toate religiile duc de fapt la mântuire, dar pe căi diferite;
d)avansând în tehnicile de meditaţie, "gustând" primele experienţe ale stărilor modificate de conştiinţă (stări în care subiectul experimentează senzaţii şi percepţii din afara realităţii palpabile), discipolul este instruit să contacteze diferite "spirite evoluate" (care, de cele mai multe ori, poartă numele unor zeităţi hinduse) sau chiar persoane decedate;
e)urmează o fază în care stările modificate ale conştiinţei devin o obişnuinţă. Este momentul în care intervin tulburări vizibile de personalitate, iar comunicarea cu cei din jur este afectată.
Pericolul cel mai grav nu constă numai în posibilitatea unor îmbolnăviri psihice (destul de frecvente în rândul yoghinilor) ci, mai ales, în faptul că oricând practicantul poate fi înlănţuit şi posedat de puteri demonice. El nu a făcut decât să dezlănţuie forţe pe care, în final, nu le mai poate controla.
6.De ce Yoga azi?
Mulţi se întreabă: de ce totuşi atâţia oameni (mai ales tineri), aleg astăzi Yoga? Un răspuns ar fi acela că ritualismul excesiv, prea multele forme, teatralismul religiilor tradiţionale, toate acestea fac ca omul, în dorinţa unei relaţii mai intime, mai personale cu Dumnezeu, să caute altceva. Dar "multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte" (Proverbe 14:12).
Yoga este înfăţişată ca un mijloc de a dobândi eliberarea şi nemurirea. Fiind unul din cei care şi-au irosit câţiva ani pe această cale greşită pot mărturisi că, dimpotrivă, ea înseamnă robie şi, în final, moarte. Şi nici o experienţă ce ţine de Yoga, fie ea oricât de spectaculoasă, nimic nu se poate compara cu susurul blând şi liniştit al părtăşiei cu Domnul Isus Hristos, adevărata Cale ce duce la Viaţă.