duminică, 22 mai 2011

poem

bătrana terră şi-a scuturat povara
a adunat milenii de-oboseală
şi in istoria universală
ascunde tot ce este rău, degeaba

sute de ani de grea apostazie
cand oamenii se inchinau la zei
iar marii cărturari erau atei
şi orice lucru sfant era o erezie

neascultării noi ii dăm tributul
în fiecare zi cand viaţa irosim
ne adancim în moarte chiar inca de trăim
uitarea ne aşteaptă, şi pe bătran, şi pruncul

deşertăciunea ne-conjoară trupul
cand efemera fericire o ravnim
şi orizonturi noi ce le dorim
ne-ncătuşează inima ,şi gandul

speranţe frante de un dor nespus
de-a smulge vieţii cate-un strop de tihnă
şi unde am putea găsi odihnă
decat în braţele străpunse-a lui Isus ?

şi astăzi braţele LUI sant întinse
dar nu pe crucea rece ,cea de lemn
ci înspre tine ,cu-al iubirii semn
te-aşteaptă azi cu fericirile promise!

Kis -hd