OMUL MODERN
Un om modern s-a rătăcit prin deşert. Era deshidratat. Când dormea visa doar apă, portocale sau smochine. Apoi se trezea şi se târa mai departe, dar chinul era tot mai apăsător.
Când tocmai ajunsese la capătul puterilor a zărit o oază. "A, fata morgana" a gândit el. "O iluzie care vrea să mă împingă la disperare, deoarece în realitate acolo nu există nimic. Dar nu! Eu voi rămâne demn şi nu mă voi lăsa păcălit!" El se apropia de oază însă ea nu dispărea, ci devenea tot mai vizibilă. Smochinii parcă îi făceau semn cu crengile lor să vină şi să mănânce, dar el gândea: "Asemenea iluzii sunt frecvente pentru cei aflaţi în situaţia mea. Ce crudă poate fi natura!" Cuprins de aceste gânduri a murit având pe buze un blestem neînţeles asupra lipsei de sens a vieţii.
După o oră l-au găsit doi beduini. "Poţi înţelege aşa ceva?" întrebă unul. "A murit de foame şi de sete lângă cea mai frumoasă oază."
"A fost un om modern!" a răspuns celălalt beduin. "Nu a crezut în ceea ce a văzut!"
Tot aşa, Dumnezeu este foarte aproape de noi însă omul modern nu Îl observă.
"Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec". (Matei 13.14)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
foarte mult adevar draga kiss..Dumnezeu ne face mereu atenti...mereu bate la usa...mereu vrea sa ne astampere setea...foamea...dar santem ,,prea moderni",unora li se pare prea simpla calea,cu cat e mai complicata cu atat pare mai cool,trendy...o seara minunata sa ai fara mizerii de la stii tu cine
RăspundețiȘtergereOmul e tare indaratnic. Ma vad pe mine si imi ajunge ca sa trag concluzii :-)
RăspundețiȘtergereAdevar ai grait amice:)Suntem incapatanati ca niste camile.Frumos verset ai ales,exact descrierea acestui secol.Domnul sa te binecuvinteze!
RăspundețiȘtergereEu determin valoarea autenticã a unui om dupã o singurã regulã:
RăspundețiȘtergereîn ce mãsurã si în ce scop s-a eliberat de Eul lui ?
În ce mã priveste, întotdeauna am perceput
viata religioasã drept creatie,
nu ca educatie si nici ca proces judiciar.
Renasterea crestinã nu se va putea sãvârsi decât printr-un sentiment de tinerete si creatie.
...venirea la Dumnezeu, întoarcerea la crestinism, nu înseamnã conservare, ci o revolutie spiritualã.
Eu cred ca in viata fiecaruia dintre noi au fost momente in care n-am vazut, n-am auzit , n-am simtit ca avem o inima ...de aceea cred ca cel mai intelept ar fi sa ne rugam sa primim Lumina si Iubirea !
RăspundețiȘtergereRatacirea, este doar un scurt moment din viata. Poate si noi ratacim prin desertul acestei lumi purtand in inima si gand, izul omului modern care nu percepe oaza...la timp.
RăspundețiȘtergereAm ratacit o viata intreaga si poate, inca mai ratacesc, uneori.Dar,El are grija sa ma aduca pe drumul cel bun.
RăspundețiȘtergerewell written, 100%agree:)
RăspundețiȘtergere