ACUPUNCTURA,HOMEOPATIA,RADIESTEZIA,BIOENERGIA CRISTALOTERAPIA
ACUPUNCTURA, HOMEOPATIA, RADIESTEZIA, BIOENERGIA, CRISTALOTERAPIA, TEHNICA REIKI DE PUNERE A MÂINILOR, etc. funcţionează în "duhul şi puterea Satanei". Asta atunci când au rezultate. Când nici măcar n-au rezultate, rămân la stadiul de minciuni. Pretinse adevăruri pe care ei le afirma şi câteva principii ale acestor tehnici:
1. Există o "BANCă DE DATE UNIVERSALă", din care orice om se poate servi după bunul plac cu orice informaţie, despre orice, din toate timpurile, doar cu condiţia să treacă în starea de inconştienţă "alfa", adică transă, aşa cum pretind radiesteziştii când pun un diagnostic.
- Dincolo de faptul că este o minciună, aceasta este vrăjitorie curată, credem noi.
2. Afirmă că OMUL ESTE ALCăTUIT DIN MAI MULTE CORPURI (noesic, biosic, fizic) care sunt suprapuse şi paralele, conform antropozofiei lui Rudolf Steiner.
- Acesta este un principiu contrar definiţiei biblice a omului.
3. Se bazează pe paradigma MODELUL ENERGETIC AL OMULUI, DESCRIS DE TAOISM, RELIGIA VECHILOR CHINEZI, care spune că adevărul ultim al lumii noastre este Tao, sau eterna cale a Universului. Toate lucrurile îşi găsesc rădăcina în acest Tao, care este un principiu impersonal, care a creat lumea sau mai bine zis a "manifestat" lumea, şi rezultat al căruia suntem şi noi oamenii. Iar legătura între acest adevăr ultim Tao şi fiinţa umana este realizată printr-o energie Qi sau Chi, care permează corpul nostru prin 12 canale spirituale numite meridiane.
Ideea este că omul este o reflectare a cerului, deci lucrurile de jos sunt o imagine a lucrurilor de sus, conform proverbului: "Cum este sus, aşa este şi jos." În momentul în care fluxul acesta energetic prin organismul nostru se blochează sau suferă o anormalitate, un dezechilibru, în momentul acela şi organismul fizic suferă. Pentru că între corpul energetic şi cel fizic există o strânsă interdependenţă, spun ei. „IAR CE SE REALIZEAZă CU ACEASTă TEHNICă A ACELOR este intervenţia în respectivul loc unde s-a produs dezechilibrul şi redistribuirea energiei.”
O abordare extrem de "anticreştină" aici, este principiul echilibrului energiilor YIN şi YANG care spune că totul trebuie să fie în echilibru, adică OMUL Să COMUNICE ECHILIBRAT ŞI CU BINELE ŞI CU RăUL! ŞI CU DUMNEZEU ŞI CU DIAVOLUL??
Acesta este mecanismul pretins de acupunctură, care se spune că reglează dezechilibrele energetice din trupul uman, dirijând "energiile universului" prin acele ace, care sunt pe post de "antene" de captare a energiilor cosmice, dirijându-le înspre interiorul trupului uman!
4. Principiul de bază al HOMEOPATIEI este "Similia similibus curantur" sau "Cui pe cui se scoate", cu alte cuvinte, aşa cum afirmă homeopaţii "CAUTă IZBăVIREA ÎN TINE ÎNSUŢI". Din nou anticreştin. NOI AVEM NEVOIE DE ALTCINEVA, DIN AFARă, DE CRISTOS!
Este absolut clar că dacă cineva căuta în el însuşi, se prăbuşeşte acolo!! Asta în afară de modul de preparare a remediilor homeopatice (potenţare, dinamizare, etc, încărcarea cu "energii”... iar vorbim despre "energii" şi nu despre Cristos!!)
Ei vorbesc despre Forţa vitală, Forţa vieţii, Energia universală a vieţii, Energia cosmică. Toate acestea sunt minciuni.
De exemplu, un japonez a observat cum se roagă creştinii, punându-şi mâinile peste persoana bolnavă. Atunci el a inventat "Tehnica Reiki" de punere a mâinilor, dar care nu se bazează pe relaţia personală a omului cu Dumnezeu, ci pe puterea bioenergetică din mâinile omului, spune el.
Este bine de precizat - produsele NATURALE sunt NATURALE. Majoritatea oamenilor prefera să bea un ceai de muşeţel în loc de "Furazolidon" de exemplu. Sau alte şi alte plante binecuvântate, lăsate de Dumnezeu pentru oameni.
Însă treapta următoare - NATURISMUL - face deja apropierea de NEW AGE, la fel ca ACUPUNCTURA, HOMEOPATIA, RADIESTEZIA, BIOENERGIA, CRISTALOTERAPIA, etc.
Este remarcabilă afirmaţia unui medic psihiatru care a observat că de multe ori un pacient diagnosticat cu ulcer sau tulburări cardiace sau alte afecţiuni, de fapt suferă în interior, psihic. Se luptă cu o depresie severă, sau cu mânie, resentimente, ură, etc. În aceste cazuri, eficacitatea rugăciunii şi a asistenţei sufleteşti este de neînlocuit.
DAR!! Spiritualitatea creştină, adică închinarea înaintea Tatălui, în Numele Fiului Său Isus Cristos, prin puterea Duhului Sfânt, este cu TOTUL ŞI CU TOTUL ALTCEVA DECÂT SPIRITUALITATEA NEW AGE. Spiritualitate NEW AGE încearcă să-l pună pe om în legătură cu puteri oculte şi demonice.
Pe de altă parte, există creştini care practică aceste tehnici, având senzaţia că nu se implică cu nimic în partea spirituala a lucrurilor.
Iosif Ţon afirma: "Nu poţi zice: "O practic numai până aici şi după aceea eu nu mă duc mai departe" pentru că chiar dacă eu zic: "Preiau numai tehnica" - tehnica aceea este produsul unui sistem de spirite rele. Tehnica aceea nu poate fi neutră. Tehnica aceea a fost concepută de acei gânditori şi practicieni, cărora acele duhuri le-au inspirat aceste tehnici."
Tehnica în sine mă leagă de spiritele care au inventat-o şi care au introdus-o. Aşa ca mare atenţie pentru cei care cred că pot să preia tehnicile, dar să nu se implice cu spiritele care au inventat acele tehnici."
Romulus Campan spune: "Din păcate am auzit până şi creştini implicându-se în aşa ceva. Atunci când începem să GăSIM ALTERNATIVE DUMNEZEULUI ADEVăRAT ŞI VIU, atunci am căzut în cea mai mare minciună pe care Satan este foarte bucuros ca noi o luăm de bună."
Desigur că avem nevoie în continuare de medicină şi de medici, dar când unii dintre aceştia încearcă în mod
perfid să ne inoculeze puteri ale întunericului, suntem datori să cercetam lucrurile şi să ne oprim.
Scopul documentarului nu a fost o "vânătoare de vrăjitoare", ci dorinţa de etică, chiar şi în medicină. În ce sens? Dacă merg la Farmacie şi vreau să cumpăr Algocalmin, am pretenţia să NU mi se dea otravă în ambalaj de Algocalmin. Cam aşa procedează medicii şi terapeuţii care folosesc Medicina Alternativă. Pretind că nu ştiu ce este şi cum funcţionează, dar ţi-l vând pe Satana - culmea - pe banii tăi!! - îmbrăcat într-un ambalaj pe care scrie "dumnezeu". Dar este vorba despre... dumnezeul veacului acestuia, care le-a orbit ochii...
Este dezastruos să absolutizam experienţa, chiar şi atunci când dă rezultate. Este dezastruos să căutam principii creştine chiar şi pe baza experienţelor "de mii de ani" a medicinii chineze, de exemplu.
Ideea "Dacă mă vindeca, are dreptate!" este falsă! Şi vrăjitorii Egiptului au putut imita primele câteva minuni făcute de Moise. Dar ei tot VRăJITORI au rămas. Credem ca este înţelept să "cercetăm toate lucrurile" şi să luam ce este bun.
V-am prezentat un rezumat al Documentarului despre Medicină Alternativă, realizat de Ioan Ciobotă şi difuzat iniţial de Radio Vocea Evangheliei.
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
luni, 26 octombrie 2009
Motto:
YOGA- ROBIE SI MOARTE
de Adrian Iosif
"...vor face semne mari şi
minuni, până acolo încât să
înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi".
(Matei 24:24)
În peisajul rătăcirilor contemporane, Yoga este un fenomen care ia amploare. Voi încerca în cele ce urmeaza să scot in relief trăsăturile esenţiale şi ţelurile ascunse ale acestei practici.
1.Origini
Radacinile gândirii yoghine se pierd in negura vremurilor si sunt aproape imposobil de fixat cu exactitate. Prima referire la Yoga o găsim în Upanishade (comentarii religioase indiene), apoximativ prin secolul VII-VI î.Hr., iar prima expunere sistematică a doctrinei a fost făcută de către Patanjali, în studiul intitulat "Yoga-Sutra", apărut prin secolul II î.Hr.
Yoga este o prezenţă nelipsită şi definitorie a universului religios indian.
În Europa, Yoga a penetrat masiv începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, dar mai cu seamă în secolul nostru. Totuşi forme asemănătoare de meditaţie s-au dezvoltat în interiorul sistemelor religioase oficiale (de exemplu, doctrina elaborată de misticul german Meister Eckhart, în secolul al XIV-lea sau, la noi, tehnica aşa-zis "isihastă", apărută în mănăstirile greceşti, începând cu secolul al VI-lea d.Hr. şi repopularizată cu multă ardoare azi în anumite cercuri religioase).
2.Ce este Yoga?
Yoga este un sistem filosofic şi religios, cu implicaţii practice. Yoga nu este numai o tehnică ce cuprinde un ansamblu de exerciţii spirituale; în esenţa sa, ea este o religie. Insist asupra acestui fapt pentru că diferiţi maeştri yoghini încearcă azi să prezinte Yoga drept o nevinovată tehnică meditativă care, spun ei, nu ar avea implicaţii religioase. Este o minciună! Acesta este modul în care Yoga încearcă să se infiltreze în creştinism. Ca un cameleon, ia culoarea mediului religios unde vizează să pătrundă.
Se spune ca Yoga este doar o tehnică ajutătoare şi că ea este compatibilă cu creştinismul. S-a ajuns până acolo încât Domnul Isus Hristos este venerat si considerat ca "yoghinul perfect". (O statuie dintr-un templu indian din orasul Aurangabad Îl înfăţişează pe Domnul Isus într-o postură de meditaţie tipic yoghină).
În concluzie, Yoga nu este o tehnică ce serveşte diferite religii, ci o religie care foloseste mijloace aşa-zis tehnice.
3.Scopul
Yoga propune o cale de eliberare a spiritului prin practicarea unor experienţe psiho-fiziologice şi obţinerea unor stări de conştiinţă modificate. Patanjali defineşte această stare de eliberare drept "realizare a sinelui (Eului)" prin "suprimarea stărilor de conştiinţă normale".
În alte interpretări, starea de eliberare este definită ca fiind aceea de unire (contopire) totală cu Divinitatea. În traducere, cuvântul "yoga" înseamnă atât "unire", "uniune", cât şi "a trage la jug". Este vorba de unirea divino-umană, de stadiul final în care yoghinul devine el însuşi Dumnezeu.
Cunoaştem că în creştinism creaţia este, întotdeauna, privită ca distinctă de Creator. Biblia vorbeşte despre restabilirea comuniunii (părtăşiei) omului cu Dumnezeu, stare în care, totuşi, Dumnezeu şi omul nu se confundă niciodată. În Yoga întâlnim cea mai perfidă formă de idolatrie: omul venerându-se pe sine însuşi.
Prin al doilea sens al cuvintului "yoga" ("a trage la jug"), ni se descoperă caracterul practicii: numai efortul personal al omului îl poate duce la eliberare. Ceea ce face omul este esenţial. El trebuie ca prin propriul efort să devină Dumnezeu.
4.Dumnezeul yoghinilor
Rolul atribuit divinităţii este modest. Divinitatea îl poate ajuta pe yoghin, dar acesta se poate "elibera" şi singur. Asa cum se exprimă Mircea Eliade "avem de-a face mai curând cu un Dumnezeu al yoghinilor". Contează, în primul rând, voinţa şi capacitatea de concentrare a adeptului. Astfel, Dumnezeul descris în tratatul lui Patanjali nu este Creatorul lumii!. Mai mult chiar, Yoga practicată de Buddha şi adepţii săi a fost o Yoga atee.
Ulterior, Yoga a încercat, în functie de mediile religioase, asimilarea divinităţilor locale. Oricum l-ar numi yoghinii, Dumnezeul descris de ei este mai curând un super-yoghin şi nu are nici o asemănare cu Domnul Dumnezeu revelat de Sfintele Scripturi. Cu toate acestea, întotdeauna maeştrii yoghini manifestă pioşenie şi vorbesc cu patos despre Dumnezeu; la scurt timp însă, ei dezvăluie "marele secret": acela că oricare dintre noi poate fi "ca Dumnezeu"! Oare cine a mai dat un îndemn asemănător, cândva, primilor oameni?!
5.Alte caracteristici
În Yoga, nu se insistă asupra noţiunii de păcat. Se vorbeste despre "purificare", se propovăduiesc înalte principii morale, dar nu se oferă o soluţie clară pentru păcatele deja înfăptuite. A vorbi despre iertarea păcatelor este un nonsens în Yoga. Yoghinii consideră că perfecţiunea în domeniul moral poate fi atinsă prin propriile puteri.
Astazi, în tentativa sa de subminare a creştinismului, Yoga s-a debarasat (aparent!) de bagajul filosofico-religios oriental. La noi, au pătruns forme de Yoga simplificate, amestecate cu diverse practici spiritiste, dar "împodobite" la exterior cu simboluri creştine.
De cele mai multe ori, atragerea unui nou adept urmează un scenariu care, în linii mari, parcurge etapele de mai jos:
a)mai întâi, discipolul este încurajat să-şi aprofundeze propria-i religie;
b)treptat, i se explică acestuia cât de mult poate progresa în religia sa dacă va folosi exerciţiile ajutătoare din Yoga;
c)apoi, după primele exerciţii, adeptul este îndrumat spre o deschidere ecumenică, explicându-i-se că toate religiile duc de fapt la mântuire, dar pe căi diferite;
d)avansând în tehnicile de meditaţie, "gustând" primele experienţe ale stărilor modificate de conştiinţă (stări în care subiectul experimentează senzaţii şi percepţii din afara realităţii palpabile), discipolul este instruit să contacteze diferite "spirite evoluate" (care, de cele mai multe ori, poartă numele unor zeităţi hinduse) sau chiar persoane decedate;
e)urmează o fază în care stările modificate ale conştiinţei devin o obişnuinţă. Este momentul în care intervin tulburări vizibile de personalitate, iar comunicarea cu cei din jur este afectată.
Pericolul cel mai grav nu constă numai în posibilitatea unor îmbolnăviri psihice (destul de frecvente în rândul yoghinilor) ci, mai ales, în faptul că oricând practicantul poate fi înlănţuit şi posedat de puteri demonice. El nu a făcut decât să dezlănţuie forţe pe care, în final, nu le mai poate controla.
6.De ce Yoga azi?
Mulţi se întreabă: de ce totuşi atâţia oameni (mai ales tineri), aleg astăzi Yoga? Un răspuns ar fi acela că ritualismul excesiv, prea multele forme, teatralismul religiilor tradiţionale, toate acestea fac ca omul, în dorinţa unei relaţii mai intime, mai personale cu Dumnezeu, să caute altceva. Dar "multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte" (Proverbe 14:12).
Yoga este înfăţişată ca un mijloc de a dobândi eliberarea şi nemurirea. Fiind unul din cei care şi-au irosit câţiva ani pe această cale greşită pot mărturisi că, dimpotrivă, ea înseamnă robie şi, în final, moarte. Şi nici o experienţă ce ţine de Yoga, fie ea oricât de spectaculoasă, nimic nu se poate compara cu susurul blând şi liniştit al părtăşiei cu Domnul Isus Hristos, adevărata Cale ce duce la Viaţă.
YOGA- ROBIE SI MOARTE
de Adrian Iosif
"...vor face semne mari şi
minuni, până acolo încât să
înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi".
(Matei 24:24)
În peisajul rătăcirilor contemporane, Yoga este un fenomen care ia amploare. Voi încerca în cele ce urmeaza să scot in relief trăsăturile esenţiale şi ţelurile ascunse ale acestei practici.
1.Origini
Radacinile gândirii yoghine se pierd in negura vremurilor si sunt aproape imposobil de fixat cu exactitate. Prima referire la Yoga o găsim în Upanishade (comentarii religioase indiene), apoximativ prin secolul VII-VI î.Hr., iar prima expunere sistematică a doctrinei a fost făcută de către Patanjali, în studiul intitulat "Yoga-Sutra", apărut prin secolul II î.Hr.
Yoga este o prezenţă nelipsită şi definitorie a universului religios indian.
În Europa, Yoga a penetrat masiv începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, dar mai cu seamă în secolul nostru. Totuşi forme asemănătoare de meditaţie s-au dezvoltat în interiorul sistemelor religioase oficiale (de exemplu, doctrina elaborată de misticul german Meister Eckhart, în secolul al XIV-lea sau, la noi, tehnica aşa-zis "isihastă", apărută în mănăstirile greceşti, începând cu secolul al VI-lea d.Hr. şi repopularizată cu multă ardoare azi în anumite cercuri religioase).
2.Ce este Yoga?
Yoga este un sistem filosofic şi religios, cu implicaţii practice. Yoga nu este numai o tehnică ce cuprinde un ansamblu de exerciţii spirituale; în esenţa sa, ea este o religie. Insist asupra acestui fapt pentru că diferiţi maeştri yoghini încearcă azi să prezinte Yoga drept o nevinovată tehnică meditativă care, spun ei, nu ar avea implicaţii religioase. Este o minciună! Acesta este modul în care Yoga încearcă să se infiltreze în creştinism. Ca un cameleon, ia culoarea mediului religios unde vizează să pătrundă.
Se spune ca Yoga este doar o tehnică ajutătoare şi că ea este compatibilă cu creştinismul. S-a ajuns până acolo încât Domnul Isus Hristos este venerat si considerat ca "yoghinul perfect". (O statuie dintr-un templu indian din orasul Aurangabad Îl înfăţişează pe Domnul Isus într-o postură de meditaţie tipic yoghină).
În concluzie, Yoga nu este o tehnică ce serveşte diferite religii, ci o religie care foloseste mijloace aşa-zis tehnice.
3.Scopul
Yoga propune o cale de eliberare a spiritului prin practicarea unor experienţe psiho-fiziologice şi obţinerea unor stări de conştiinţă modificate. Patanjali defineşte această stare de eliberare drept "realizare a sinelui (Eului)" prin "suprimarea stărilor de conştiinţă normale".
În alte interpretări, starea de eliberare este definită ca fiind aceea de unire (contopire) totală cu Divinitatea. În traducere, cuvântul "yoga" înseamnă atât "unire", "uniune", cât şi "a trage la jug". Este vorba de unirea divino-umană, de stadiul final în care yoghinul devine el însuşi Dumnezeu.
Cunoaştem că în creştinism creaţia este, întotdeauna, privită ca distinctă de Creator. Biblia vorbeşte despre restabilirea comuniunii (părtăşiei) omului cu Dumnezeu, stare în care, totuşi, Dumnezeu şi omul nu se confundă niciodată. În Yoga întâlnim cea mai perfidă formă de idolatrie: omul venerându-se pe sine însuşi.
Prin al doilea sens al cuvintului "yoga" ("a trage la jug"), ni se descoperă caracterul practicii: numai efortul personal al omului îl poate duce la eliberare. Ceea ce face omul este esenţial. El trebuie ca prin propriul efort să devină Dumnezeu.
4.Dumnezeul yoghinilor
Rolul atribuit divinităţii este modest. Divinitatea îl poate ajuta pe yoghin, dar acesta se poate "elibera" şi singur. Asa cum se exprimă Mircea Eliade "avem de-a face mai curând cu un Dumnezeu al yoghinilor". Contează, în primul rând, voinţa şi capacitatea de concentrare a adeptului. Astfel, Dumnezeul descris în tratatul lui Patanjali nu este Creatorul lumii!. Mai mult chiar, Yoga practicată de Buddha şi adepţii săi a fost o Yoga atee.
Ulterior, Yoga a încercat, în functie de mediile religioase, asimilarea divinităţilor locale. Oricum l-ar numi yoghinii, Dumnezeul descris de ei este mai curând un super-yoghin şi nu are nici o asemănare cu Domnul Dumnezeu revelat de Sfintele Scripturi. Cu toate acestea, întotdeauna maeştrii yoghini manifestă pioşenie şi vorbesc cu patos despre Dumnezeu; la scurt timp însă, ei dezvăluie "marele secret": acela că oricare dintre noi poate fi "ca Dumnezeu"! Oare cine a mai dat un îndemn asemănător, cândva, primilor oameni?!
5.Alte caracteristici
În Yoga, nu se insistă asupra noţiunii de păcat. Se vorbeste despre "purificare", se propovăduiesc înalte principii morale, dar nu se oferă o soluţie clară pentru păcatele deja înfăptuite. A vorbi despre iertarea păcatelor este un nonsens în Yoga. Yoghinii consideră că perfecţiunea în domeniul moral poate fi atinsă prin propriile puteri.
Astazi, în tentativa sa de subminare a creştinismului, Yoga s-a debarasat (aparent!) de bagajul filosofico-religios oriental. La noi, au pătruns forme de Yoga simplificate, amestecate cu diverse practici spiritiste, dar "împodobite" la exterior cu simboluri creştine.
De cele mai multe ori, atragerea unui nou adept urmează un scenariu care, în linii mari, parcurge etapele de mai jos:
a)mai întâi, discipolul este încurajat să-şi aprofundeze propria-i religie;
b)treptat, i se explică acestuia cât de mult poate progresa în religia sa dacă va folosi exerciţiile ajutătoare din Yoga;
c)apoi, după primele exerciţii, adeptul este îndrumat spre o deschidere ecumenică, explicându-i-se că toate religiile duc de fapt la mântuire, dar pe căi diferite;
d)avansând în tehnicile de meditaţie, "gustând" primele experienţe ale stărilor modificate de conştiinţă (stări în care subiectul experimentează senzaţii şi percepţii din afara realităţii palpabile), discipolul este instruit să contacteze diferite "spirite evoluate" (care, de cele mai multe ori, poartă numele unor zeităţi hinduse) sau chiar persoane decedate;
e)urmează o fază în care stările modificate ale conştiinţei devin o obişnuinţă. Este momentul în care intervin tulburări vizibile de personalitate, iar comunicarea cu cei din jur este afectată.
Pericolul cel mai grav nu constă numai în posibilitatea unor îmbolnăviri psihice (destul de frecvente în rândul yoghinilor) ci, mai ales, în faptul că oricând practicantul poate fi înlănţuit şi posedat de puteri demonice. El nu a făcut decât să dezlănţuie forţe pe care, în final, nu le mai poate controla.
6.De ce Yoga azi?
Mulţi se întreabă: de ce totuşi atâţia oameni (mai ales tineri), aleg astăzi Yoga? Un răspuns ar fi acela că ritualismul excesiv, prea multele forme, teatralismul religiilor tradiţionale, toate acestea fac ca omul, în dorinţa unei relaţii mai intime, mai personale cu Dumnezeu, să caute altceva. Dar "multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte" (Proverbe 14:12).
Yoga este înfăţişată ca un mijloc de a dobândi eliberarea şi nemurirea. Fiind unul din cei care şi-au irosit câţiva ani pe această cale greşită pot mărturisi că, dimpotrivă, ea înseamnă robie şi, în final, moarte. Şi nici o experienţă ce ţine de Yoga, fie ea oricât de spectaculoasă, nimic nu se poate compara cu susurul blând şi liniştit al părtăşiei cu Domnul Isus Hristos, adevărata Cale ce duce la Viaţă.
vineri, 23 octombrie 2009
luni, 19 octombrie 2009
ISPITA
Autobiografie în cinci capitole scurte
Capitolul I
Mă plimb pe stradă.
În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă.
Cad în ea.
Sunt pierdut... Sunt neputincios.
Nu e greşeala mea.
Îmi va trebui mult ca să pot ieşi afară din ea.
Capitolul II
Mă plimb pe aceeaşi stradă.
În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă.
Mă fac că n-o văd.
Cad în ea din nou.
Nu-mi vine să cred că mă aflu iarăşi în acelaşi loc, dar nu e vina mea.
Îmi va trebui încă mult timp ca să ies afară.
Capitolul III
Mă plimb pe aceeaşi stradă.
În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă.
O văd că este acolo.
Cu toate acestea cad în ea... este un obicei deja.
Ochii îmi sunt deschişi.
Ştiu unde mă aflu. Este greşeala mea. Ies afară imediat.
Capitolul IV
Mă plimb pe aceeaşi stradă.
În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă.
O ocolesc.
Capitolul V
Mă plimb pe altă stradă.
Autobiografie în cinci capitole scurte
Capitolul I
Mă plimb pe stradă.
În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă.
Cad în ea.
Sunt pierdut... Sunt neputincios.
Nu e greşeala mea.
Îmi va trebui mult ca să pot ieşi afară din ea.
Capitolul II
Mă plimb pe aceeaşi stradă.
În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă.
Mă fac că n-o văd.
Cad în ea din nou.
Nu-mi vine să cred că mă aflu iarăşi în acelaşi loc, dar nu e vina mea.
Îmi va trebui încă mult timp ca să ies afară.
Capitolul III
Mă plimb pe aceeaşi stradă.
În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă.
O văd că este acolo.
Cu toate acestea cad în ea... este un obicei deja.
Ochii îmi sunt deschişi.
Ştiu unde mă aflu. Este greşeala mea. Ies afară imediat.
Capitolul IV
Mă plimb pe aceeaşi stradă.
În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă.
O ocolesc.
Capitolul V
Mă plimb pe altă stradă.
miercuri, 14 octombrie 2009
Ce s-ar intampla daca…
…Dumnezeu nu si-ar face timp sa ne binecuvinteze astazi deoarece noi nu ne-am facut timp sa-I multumim ieri?
…Dumnezeu s-ar hotara sa nu ne mai conduca maine deoarece noi nu-L urmam pe El azi?
…nu am mai vedea inflorind nici o floare deoarece noi am murmurat atunci cand Dumnezeu a trimis ploaie?
…Dumnezeu ne-ar lua maine Biblia deoarece noi nu am citit-o azi?
…Dumnezeu nu ne-ar mai trimite nici un mesaj deoarece noi nu il ascultam intotdeauna?
…Dumnezeu nu ar mai fi trimis pe Fiul Sau, deoarece noi credem ca putem plati pretul pacatului nostru?
…usa bisericii s-ar inchide deoarece noi am lipsit de atatea ori atunci cand a fost timp de partasie?
…Dumnezeu nu ne-ar mai iubi deoarece noi nu-i iubim pe cei din jurul nostru?
…Dumnezeu nu ne-ar auzi pe noi azi deoarece noi nu L-am ascultat pe El ieri?
…Dumnezeu ar raspunde rugaciunilor noastre asa cum ii raspundem noi Lui atunci cand El ne cheama in lucrarea Sa?
…Dumnezeu ne-ar indeplini nevoile noastre dupa cum suntem noi de dispusi de a trai pentru El?
…Dumnezeu nu si-ar face timp sa ne binecuvinteze astazi deoarece noi nu ne-am facut timp sa-I multumim ieri?
…Dumnezeu s-ar hotara sa nu ne mai conduca maine deoarece noi nu-L urmam pe El azi?
…nu am mai vedea inflorind nici o floare deoarece noi am murmurat atunci cand Dumnezeu a trimis ploaie?
…Dumnezeu ne-ar lua maine Biblia deoarece noi nu am citit-o azi?
…Dumnezeu nu ne-ar mai trimite nici un mesaj deoarece noi nu il ascultam intotdeauna?
…Dumnezeu nu ar mai fi trimis pe Fiul Sau, deoarece noi credem ca putem plati pretul pacatului nostru?
…usa bisericii s-ar inchide deoarece noi am lipsit de atatea ori atunci cand a fost timp de partasie?
…Dumnezeu nu ne-ar mai iubi deoarece noi nu-i iubim pe cei din jurul nostru?
…Dumnezeu nu ne-ar auzi pe noi azi deoarece noi nu L-am ascultat pe El ieri?
…Dumnezeu ar raspunde rugaciunilor noastre asa cum ii raspundem noi Lui atunci cand El ne cheama in lucrarea Sa?
…Dumnezeu ne-ar indeplini nevoile noastre dupa cum suntem noi de dispusi de a trai pentru El?
joi, 8 octombrie 2009
marți, 6 octombrie 2009
HOROSCOPUL SAPTAMANII!
Friedhelm König
În orice ziar cotidian, revistă sau prospect pe care măcelarul ţi le pune amabil în sacoşă împreună cu cîrnatul şi şunca, peste tot te loveşti de acelaşi lucru: de horoscop. De fapt ce este un „horoscop" şi de ce în zilele noastre se întrebuinţează atît de multă cerneală pentru aşa ceva?
Cuvîntul „horoscop" provine parţial din latină, parţial din greacă şi înseamnă „perspectiva orei" sau „vederea orei". Se cerceta cum era poziţia stelelor, una faţă de cealaltă, în momentul naşterii unui om. De aici se credea că se pot primi lămuriri asupra destinului său. Grecii şi romanii au preluat aceste lucruri obscure de la babilonieni, ai căror preoţi păgîni se ocupau în mod deosebit cu prezicerea viitorului, pe baza studiului corpurilor cereşti -un neologism numit „astrologie", în evul mediu această superstiţie era foarte larg răspîndită, însă, şi aceasta ar trebui să alarmeze cel mai mult, ea a fost în floare nu numai în întunecimea evului mediu, ci astăzi este cu mult mai mult răspîndită. Pare a fi doar o glumă, însă este cruda realitate, în epoca noastră luminată, progresistă, în care dezagregăm atomul şi trimitem în spaţiu nave cosmice, credinţa în horoscop este superstiţia cea mai larg răspîndită.
Cum este posibil acest lucru? Mulţi oameni nu mai cred în Dumnezeu; sau ceea ce este şi mai rău, ei trăiesc aşa ca şi cum n-ar exista Dumnezeu. Ei vor să fie independenţi, să facă sau să lase numai ce le convine lor. De aceea se îndreaptă spre o altă credinţă aproape obligatoriu, şi anume superstiţia. Aceasta este tot o credinţă, chiar dacă ea este îndreptată în sens opus, spre Satana. Cine este superstiţios, cade automat în vraja puterilor întunericului. Iar cine îi întinde Satanei degetul cel mic, aceluia el îi apucă toată mîna. Un astfel de deget mic este horoscopul.
În S.U.A. se cheltuiesc anual aproximativ 800 milioane de dolari pentru astrologie. Acolo există nu mai puţin de 30.000 de astrologi, care prin meseria aceasta îşi fac afacerile lor. În Anglia, potrivit statisticilor, două treimi din adulţi citesc sau răsfoiesc horoscoapele. Dar cum este situaţia în Germania Federală? Un institut de cercetări ale opiniilor a întrebat multe persoane asupra părerilor lor despre astrologie. Rezultatul obţinut: 28 % citesc zilnic horoscopul, 25 % citesc din cînd în cînd, 47 % nu-l citesc. Cu alte cuvinte, mai mult de jumătate din concetăţenii noştri citesc zilnic sau ocazional horoscopul.
Oare este adevărat ce stă scris în horoscop? Dacă horoscoapele din ziarele noastre ar spune adevărul, atunci n-ar exista, conform zodiacului, mai mult de 12 grupuri de oameni dintre care fiecare grupă ar trebui să experimenteze zi de zi aceleaşi lucruri. În afară de aceasta, horoscoapele din diferite ziare şi reviste se contrazic unul pe altul, sau sunt redactate într-un fel lipsit de precizie ca să poată fi interpretate în multe feluri cu multe înţelesuri, ca să se potrivească pentru oricine. De asemenea „regulile de joc" ale astrologiei sunt pe deplin arbitrare şi nu au de-a face cu ştiinţa cîtuşi de puţin. Aşa că nu trebuie să ne mirăm cînd adevăraţii oameni de ştiinţă ai astronomiei sunt adversari hotărîţi ai astrologiei cu totul neştiinţifice, într-o depoziţie a societăţii astronomice se spune: „Ceea ce astăzi se prezintă ca astrologie, cosmobiologie ş.a.m.d., nu este altceva decît un amestec de superstiţie, şarlatanie şi afacerism".
Obiectiv deci, nu se poate da crezare horoscopului. Pentru aceasta însă să credem că poate fi doar o prostie, o glumă nevătămătoare? Nu, în nici un caz, nu. Cine îşi pune încrederea în horoscop se aşează cu aceasta în conflict direct cu Dumnezeu. El ajunge în sfera de extindere a puterii Satanei. După Biblie, superstiţia nu este numai un semn de prostie, credulitate şi lipsă de cunoştinţă, ci o punere la dispoziţia puterilor împotrivitoare lui Dumnezeu. „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori; să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru" (Leviticul 19:31).
Credinţa în horoscop a fost, este şi va fi pînă la sfîrşit o credinţă demonică, drăcească. Urmările acestei credinţe ne înconjoară în tot locul: indiferenţă faţă de Cuvîntul lui Dumnezeu, deprimare, melancolie. Este un drum ce conduce la pierzare, într-o astfel de viaţă se poate zări adesea de aici înspăimîntatorul foc al gheenei. Nu în zadar spune Dumnezeu despre acela care face astfel de lucruri: „Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia..." (Leviticul 20:6). De aceea nu trebuie să credem în horoscop. De aceea nu trebuie nici să-l citim. Ca şi toate lucrurile oculte, magia, ghicitul în cărţi, chiromanţia ş.a.m.d., horoscopul este viclenie perfidă ca o pînză de păianjen. Cine ajunge odată în ochiurile ei, fie chiar şi în glumă, se încurcă tot mai adînc în ele.
Cum poţi ieşi afară din această periculoasă pînză de păianjen? Unde se poate găsi eliberare? Mai întîi trebuie să-ţi dai seama că tu singur nu te poţi elibera. Nici un om nu este suficient de puternic ca să poată birui forţele întunericului din această lume. Singurul care este suficient de puternic, este biruitorul de la Golgota, Isus Cristos. El este Fiul lui Dumnezeu care l-a biruit pe cruce pe Satana. Această biruinţă trebuie s-o iei pentru tine în mod personal, ca un drept al tău. De aceea vino la El cu toate păcatele tale şi constrîngerile ce le ai! Mărturiseşte-I vina ta! El te iartă şi-ţi curăţeşte inima, după care Isus Cristos îţi dă şi putere să începi o viată nouă cu El, spunînd NU păcatului.
Atunci nu mai ai nevoie de horoscop. Talismanul poţi să-l arunci la coşul de gunoi. Coşarul privit în legătură cu norocul tău îţi va deveni indiferent. O pisică neagră ce-ţi va tăia drumul poate să-ţi pară frumoasă sau nu, dar norocul sau nenorocul nu depinde de ea. Vinerea în ziua de 13 a lunii îţi vei vedea de treburile tale tot aşa de voios ca şi în celelalte zile. Cuvintele precum „mult noroc" sau „a ţine pumnul strîns", ce nu vin de la Dumnezeu, nu-ţi vor mai aluneca pe buze, iar tu nu vei mai trebui să baţi de trei ori în masă pentru a-ţi asigura viitorul. Cînd Isus Cristos este Domnul tău, atunci El îţi hotărăşte viitorul. Iar viitorul, orice om vrea să-l asigure. Noi nu lîncezim ca un mormoloc. Noi suntem înzestraţi cu daruri spirituale, putînd să cugetăm asupra noastră retrospectiv, în momentul de faţă şi să privim în viitor. Totuşi, despre viitor nu ştiu nimic; nici măcar ce-mi va aduce clipa următoare. Nimeni nu poate spune acest lucru, nici mie, nici ţie. Însă, dacă Isus Cristos este Domnul tău, atunci te ştii călăuzit de El în toate situaţiile din viaţă ajungînd în împrejurări gata pregătite. Atunci noi, tu şi eu, putem spune cu o încredere neclintită că nu ni se poate întîmpla nimica decît ceea ce El a ales pentru noi şi ceea ce nouă ne este de folos. Astfel, viitorul nostru nu se află în stele, ci în voia lui Dumnezeu plină de har şi de îndurare.
Friedhelm König
În orice ziar cotidian, revistă sau prospect pe care măcelarul ţi le pune amabil în sacoşă împreună cu cîrnatul şi şunca, peste tot te loveşti de acelaşi lucru: de horoscop. De fapt ce este un „horoscop" şi de ce în zilele noastre se întrebuinţează atît de multă cerneală pentru aşa ceva?
Cuvîntul „horoscop" provine parţial din latină, parţial din greacă şi înseamnă „perspectiva orei" sau „vederea orei". Se cerceta cum era poziţia stelelor, una faţă de cealaltă, în momentul naşterii unui om. De aici se credea că se pot primi lămuriri asupra destinului său. Grecii şi romanii au preluat aceste lucruri obscure de la babilonieni, ai căror preoţi păgîni se ocupau în mod deosebit cu prezicerea viitorului, pe baza studiului corpurilor cereşti -un neologism numit „astrologie", în evul mediu această superstiţie era foarte larg răspîndită, însă, şi aceasta ar trebui să alarmeze cel mai mult, ea a fost în floare nu numai în întunecimea evului mediu, ci astăzi este cu mult mai mult răspîndită. Pare a fi doar o glumă, însă este cruda realitate, în epoca noastră luminată, progresistă, în care dezagregăm atomul şi trimitem în spaţiu nave cosmice, credinţa în horoscop este superstiţia cea mai larg răspîndită.
Cum este posibil acest lucru? Mulţi oameni nu mai cred în Dumnezeu; sau ceea ce este şi mai rău, ei trăiesc aşa ca şi cum n-ar exista Dumnezeu. Ei vor să fie independenţi, să facă sau să lase numai ce le convine lor. De aceea se îndreaptă spre o altă credinţă aproape obligatoriu, şi anume superstiţia. Aceasta este tot o credinţă, chiar dacă ea este îndreptată în sens opus, spre Satana. Cine este superstiţios, cade automat în vraja puterilor întunericului. Iar cine îi întinde Satanei degetul cel mic, aceluia el îi apucă toată mîna. Un astfel de deget mic este horoscopul.
În S.U.A. se cheltuiesc anual aproximativ 800 milioane de dolari pentru astrologie. Acolo există nu mai puţin de 30.000 de astrologi, care prin meseria aceasta îşi fac afacerile lor. În Anglia, potrivit statisticilor, două treimi din adulţi citesc sau răsfoiesc horoscoapele. Dar cum este situaţia în Germania Federală? Un institut de cercetări ale opiniilor a întrebat multe persoane asupra părerilor lor despre astrologie. Rezultatul obţinut: 28 % citesc zilnic horoscopul, 25 % citesc din cînd în cînd, 47 % nu-l citesc. Cu alte cuvinte, mai mult de jumătate din concetăţenii noştri citesc zilnic sau ocazional horoscopul.
Oare este adevărat ce stă scris în horoscop? Dacă horoscoapele din ziarele noastre ar spune adevărul, atunci n-ar exista, conform zodiacului, mai mult de 12 grupuri de oameni dintre care fiecare grupă ar trebui să experimenteze zi de zi aceleaşi lucruri. În afară de aceasta, horoscoapele din diferite ziare şi reviste se contrazic unul pe altul, sau sunt redactate într-un fel lipsit de precizie ca să poată fi interpretate în multe feluri cu multe înţelesuri, ca să se potrivească pentru oricine. De asemenea „regulile de joc" ale astrologiei sunt pe deplin arbitrare şi nu au de-a face cu ştiinţa cîtuşi de puţin. Aşa că nu trebuie să ne mirăm cînd adevăraţii oameni de ştiinţă ai astronomiei sunt adversari hotărîţi ai astrologiei cu totul neştiinţifice, într-o depoziţie a societăţii astronomice se spune: „Ceea ce astăzi se prezintă ca astrologie, cosmobiologie ş.a.m.d., nu este altceva decît un amestec de superstiţie, şarlatanie şi afacerism".
Obiectiv deci, nu se poate da crezare horoscopului. Pentru aceasta însă să credem că poate fi doar o prostie, o glumă nevătămătoare? Nu, în nici un caz, nu. Cine îşi pune încrederea în horoscop se aşează cu aceasta în conflict direct cu Dumnezeu. El ajunge în sfera de extindere a puterii Satanei. După Biblie, superstiţia nu este numai un semn de prostie, credulitate şi lipsă de cunoştinţă, ci o punere la dispoziţia puterilor împotrivitoare lui Dumnezeu. „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori; să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru" (Leviticul 19:31).
Credinţa în horoscop a fost, este şi va fi pînă la sfîrşit o credinţă demonică, drăcească. Urmările acestei credinţe ne înconjoară în tot locul: indiferenţă faţă de Cuvîntul lui Dumnezeu, deprimare, melancolie. Este un drum ce conduce la pierzare, într-o astfel de viaţă se poate zări adesea de aici înspăimîntatorul foc al gheenei. Nu în zadar spune Dumnezeu despre acela care face astfel de lucruri: „Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia..." (Leviticul 20:6). De aceea nu trebuie să credem în horoscop. De aceea nu trebuie nici să-l citim. Ca şi toate lucrurile oculte, magia, ghicitul în cărţi, chiromanţia ş.a.m.d., horoscopul este viclenie perfidă ca o pînză de păianjen. Cine ajunge odată în ochiurile ei, fie chiar şi în glumă, se încurcă tot mai adînc în ele.
Cum poţi ieşi afară din această periculoasă pînză de păianjen? Unde se poate găsi eliberare? Mai întîi trebuie să-ţi dai seama că tu singur nu te poţi elibera. Nici un om nu este suficient de puternic ca să poată birui forţele întunericului din această lume. Singurul care este suficient de puternic, este biruitorul de la Golgota, Isus Cristos. El este Fiul lui Dumnezeu care l-a biruit pe cruce pe Satana. Această biruinţă trebuie s-o iei pentru tine în mod personal, ca un drept al tău. De aceea vino la El cu toate păcatele tale şi constrîngerile ce le ai! Mărturiseşte-I vina ta! El te iartă şi-ţi curăţeşte inima, după care Isus Cristos îţi dă şi putere să începi o viată nouă cu El, spunînd NU păcatului.
Atunci nu mai ai nevoie de horoscop. Talismanul poţi să-l arunci la coşul de gunoi. Coşarul privit în legătură cu norocul tău îţi va deveni indiferent. O pisică neagră ce-ţi va tăia drumul poate să-ţi pară frumoasă sau nu, dar norocul sau nenorocul nu depinde de ea. Vinerea în ziua de 13 a lunii îţi vei vedea de treburile tale tot aşa de voios ca şi în celelalte zile. Cuvintele precum „mult noroc" sau „a ţine pumnul strîns", ce nu vin de la Dumnezeu, nu-ţi vor mai aluneca pe buze, iar tu nu vei mai trebui să baţi de trei ori în masă pentru a-ţi asigura viitorul. Cînd Isus Cristos este Domnul tău, atunci El îţi hotărăşte viitorul. Iar viitorul, orice om vrea să-l asigure. Noi nu lîncezim ca un mormoloc. Noi suntem înzestraţi cu daruri spirituale, putînd să cugetăm asupra noastră retrospectiv, în momentul de faţă şi să privim în viitor. Totuşi, despre viitor nu ştiu nimic; nici măcar ce-mi va aduce clipa următoare. Nimeni nu poate spune acest lucru, nici mie, nici ţie. Însă, dacă Isus Cristos este Domnul tău, atunci te ştii călăuzit de El în toate situaţiile din viaţă ajungînd în împrejurări gata pregătite. Atunci noi, tu şi eu, putem spune cu o încredere neclintită că nu ni se poate întîmpla nimica decît ceea ce El a ales pentru noi şi ceea ce nouă ne este de folos. Astfel, viitorul nostru nu se află în stele, ci în voia lui Dumnezeu plină de har şi de îndurare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
