PARLAMENTUL EUROPEAN

Relatez citeva stiri recente si mai relevante din Parlamentul European privind valorile.


Raportul Tarabella


Pe 10 februarie PE a adoptat, cu un vot de 412 la 212, Raportul Tarabella privind “Egalitatea Intre Barbati si Femei in Uniunea Europeana.” Raportul prezinta citeva probleme pentru familie si valori. In primul rind, in Paragraful X din Preambul, afirma ca “recunoasterea unei autonomii fizice si sexuale depline a femeilor este o conditie necesara unei politici de sanatate sexuala si reproductiva.” (“… recognition of the full physical and sexual autonomy of women is a precondition for any successful sexual and reproductive health rights policy”). In al doilea rind, Paragraful 38 afirma ca “femeile trebuie sa aibe control asupra drepturilor lor sexuale si reproductive, in special prin acces facilitat la avort si masuri contraceptive” (“women must have control over their sexual and reproductive rights, notably through easy access to contraception and abortion”). In al treilea rind, se afirma ca femeile trebuie sa aibe acces in mod gratuit la consultatii privind avortul, iar barbatii trebuie sa fie sensitivizati in privinta responsabilitatilor proprii care le revin in domeniul reproductiv si sexual. Textul Raportului il aflati aici http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=REPORT&reference=A7-2010-0004&language=EN
Dupa cum e evident, Raportul promoveaza avortul si notiuni radicale, nefiresti si necrestine privind sexualitatea umana. Autonomia sexuala a fiintei umane e definita ca un drept. Este o notiune nu numai extrema si radicala dar mai ales una nefireasca, o norma de conduita anormala si periculoasa. Transforma sexualitatea umana intr-o comoditate. Denota prostitutie, ceva impotriva firii si a cugetului, ceva irational si imoral, infidelitate in casatorie, permisivitate, promiscuitate si iresponsabilitate. Care parinte ar promova “autonomia sexuala” ca principiu de viata si conduita pentru copiii lui?
Constiinta si bunul simt ne indeamna la responsabilitate si cumpatate, iar Parlamentul European la promiscuitate. La o politica negindita si lipsita de intelepciune. Autonomia sexuala este o contravaloare evidenta. O aberatie de la normele naturii si firii. O aberatie de la modul in care Dumnezeu ne-a conceput ca fiinte umane dependente unele fata de altele, mai ales in cel mai intim aspect al vietii noastre, adica sexualitatea. Acest aspect, mai mult ca oricare altul, ne defineste identitatea, si ne asigura o viata intima sanatoasa. Generatiile trecute ne-au invatat, iar noi la rindul nostru invatam pe copiii nostri ca ceia ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta. Autonomia sexuala desparte aceasta uniune pe care Dumnzeu a numit-o desavirsita. Sotul si sotia formeaza un singur trup, pe cind autonomia sexuala submineaza aceasta solidaritatea in familie si casnicie, transformindu-le in relatii de convenienta intre parti asa zise autonome.
Raportul insa denota si un iz totalitar. Nu e de competenta Parlamentului European sa ne reglementeze viata sexuala si intima, mai ales in directii care sunt impotriva firii. Nici sa ne indoctrineze in notiuni corecte din punct de vedere politic, la moda in metropolele depravate ale Europei, concepute si promovate de academicieni si intelectuali carora le lipseste sensul moralitatii, dar care contravin invatarura si practica crestina. Raportul Trarabella reflecta tocmai aceasta cotituta radicala in gindirea intelectuala europeana privind sexualitatea. De aceia trebuia respins.
Remarcam deasemenea ca din punct de vedere al structurilor europene, Raportul violeaza, in privinta avortului si a sexualitatii, principiul subsidiaritatii enuntat in Tratatul de la Lisabona (“the principle of the subsidiary.”) Avortul este o competenta interna a statelor membre, nu una unionala. (Asupra acestui subiect va recomandam comentariul alaturat www.c-fam.org/blog/id.102/blog_detail.asp)

Cum au votat europarlamentarii Romaniei?

Raportul Tarabella a fost votat favorabil de europarlamentarii PNL, PSD, iar din partea PDL doar de Monica Macovei. Majoritatea europarlamentarilor PDL au votat impotriva, printre ei si Elena Basescu. PRM a dat doar un vot, prin d-l Tanasescu, votul lui fiind favorabil Raportului.
Recomandarea Noastra


Cum unii dintre voi deja ati facut-o cu alte ocazii, va rugam din nou sa adresati note de dezaprobare europarlamentarilor romani. In linkul alaturat aflati numele si adresele lor electronice. http://www.europarl.europa.eu/members/expert/searchForm.do?language=EN In plus insa, si cel mai important, va indemnam sa va rugati pentru ei. Au nevoie de schimbarea launtrica si de innoirea mintii pe care doar Dumnezeu le poate da.

SALUT PASTORE! TU NU VEI CITI ACEASTA SCRISOARE NICIODATA!



Buna ziua pastore! Tu nu ma cunosti, eu sunt, unul din cei mai saraci membri din biserica ta… Eu plec inainte ca sa se termine predica ta pentru ca sa nu ramin stingherit in coltul holului cu fratii si surorile fericiti. Plec ca sa nu pling de singuratate vazind zambetele fericite a celor care s-au gasit unul pe altul in acest nor de enoriasi.

Eu nu sunt retras, nici mândru. . . Eu nu mă ascund, eu pur şi simplu nu mă văd sub haina mea neagră şi zdrenţuită. Eu nu miros plăcut, eu ştiu aceasta. Nu am cu ce plăti factura pentru apă… şi apa mi-a fost deconectată.


Eu nu judec pe nimeni, eu chiar nici nu mă gândesc la aceasta… Doar de aş vorbi cu tine pastore. Ţi-aş povesti, cât de scumpe îmi sunt cuvintele pe care tu le spui, despre prietenie, despre frăţietate, despre credincioşia pentru Dumnezeu şi adunare… Şi cât de singur mă simt în adunare… Doar dacă m-aş atinge de tine… Să îţi strâng mâna… Poate tu chiar o să mă mustri pentru tristeţe şi chipul îndurerat… Şi vei spune, bucură-te, este scris… "Şi iară-şi zic bucuraţi-vă…"

Dar tu nu mie îmi zâmbeşti… Şi nu râzi cu mine… Mustri şi ceri socoteală, de altfel, tot nu de la mine…

Recent a fost un picnic/ o agapa… Dar eu nu am putut ajunge la locul întâlnirii… Dar ce aş fi putut eu lua cu mine, la această întâlnire cu oameni sătui?… Doar stomacul meu plat, lipit de spinare şi o dorinţa permanentă de a fi una cu fraţii şi surorile mele… Un duh, o inimă…

Eu înţeleg, pastore, tu ai multe responsabilităţi, o adunare mare de oameni, sufletele care tu le conduci spre vecinicie… La înţelegerea lui Dumnezeu, la înâlnirea înfiorătoare şi cu tremur cu EL!


Am sunat la oficiul/biroul tău, de la un telefon public… Am cerut o întâlnire cu tine, iubit frate pastor…

Dar mi s-a spus că eşti foarte ocupat… Şi mi-au cerut numărul meu de telefon pentru ca să mă sune, şi chiar a scris numele şi prenumele meu… Dar…telefonul meu demult e deconectat… Eu am spus rugator, ca se poate ca eu o să sun din nou, doar spuneţi-mi când…


La celălalt capăt al firului s-a auzit: Nu ştiu… sunaţi…

Încercările mele de-a vorbi cu fraţii sau cu surorile, la fel nu au fost prea reuşite… Eu miros urât… Şi chiar încep să arăt ca un vagabond… Dar nu sunt un vagabond, eu am o adresă!!! Eu mai am un apartament… Deşi mai degrabă poate fi numit, patru pereţi, în sensul direct al cuvântului.




Oh… Isus ştie ce zeciuială mare mi-aş dori să dau… Eu plâng încet în ungherul meu din spatele sălii, când se face chemarea la strângerea de ajutoare si donatii bună voie… Dar întotdeauna în această chemare se vorbeşte şi despre plata zeciuelii, dar eu nu am din ce o da…

O dată am auzit despre văduva săracă care a adus tot ce avea… Şi eu, din toată inima, cu bucurie…Am dat tot ce am avut… Şi… Am plecat acasă pe jos… Apoi m-am îmbolnăvit… În pantofi mi-a intrat apă… Mi s-au udat picioarele şi am răcit… Şi am lipsit două duminici la rând…


Mă simţeam rănit… Singur… Febra nu mă încălzea, dimpotrivă imi impunea să lupt în slăbiciune, de frig…

În accesele mele de tuse mi-am amintit de Pavel… Mă luptam în închisoarea trupului meu…


Când mintea mi s-a întunecat…A venit El, Isus… M-a luat de mână şi tăcea… Mă încălzea cu ochii Lui, ochii plini de dragostea Lui nemărginită şi aşa de neînţeleasă de oameni… El tăcea… Dar de la tăcerea Lui îmi dădea uşurare…Şi eu zburam, am fost eliberat…


Şi-am aşteptat… Am aşteptat ceea ce oamenii de obicei nu aşteaptă… În apartamentul meu rece, gol şi înfundat în tăcere…

Când boala m-a părăsit…. A venit durerea… Mi-am mărturisit păcatul şi m-am pocăit, m-am pocăit de o mie de ori… Căutam în mintea mea… Pentru ce?! De ce?!… Şi nu găseam… Hohoteam de plâns, dar nu tare, încet… Puterile mă părăseau…

Apoi a venit El, Isus… Camera s-a luminat… El s-a apropiat şi a spus în şoaptă…

- “Nu aştepta! Nimeni nu va veni!”

- “Pentru ce?! Doamne! De ce?”

- “Pentru că [doar] Eu te iubesc foarte mult!” Un pic mai mult decât pe toţi ceilalţi… Dar nu te mândri, nu te teme… Şi pocăieşte-te…





Acum dar… iată… Eu mă pocăiesc, pentru că am căutat întâlnirea cu tine pastore. Mă pocăiesc pentru că, uneori privind fraţii şi surorile, am uitat de Tine, scumpule Isus… Mă pocăiesc pentru că am căutat dragoste, mă pocăiesc pentru că nu am dorit singurătatea, mă pocăiesc pentru că m-am temut de sărăcie, mă pocăiesc că am vrut recunoaşterea şi atenţie, atenţia oamenilor… Mă pocăiesc că ....nu am înţeles nici una din predicile tale pastore…”

Ochii mi s-au întunecat… Tusea îmi apăsa pieptul… Totul nu e bine… Ce am omis eu…? Doamne?!

Şi dintr-o dată mi-a fost mai uşor… Tusea a încetat, nu mai simţeam foamea… A venit EL…

- “Tu ai omis un lucru important… tu nu ai observat unul la fel ca tine… el era alături de tine… dar tu nu l-ai văzut…”

Da…da…da… El stătea şi mai departe, decât mine… Eu nu l-am observat… Pe el tot nu îl băgau în seamă… De el toti au uitat… Si El era tot singur… Lacrimile au scos la iveală durerea, ura faţă de mine însumi…

Un strigăt mi-a izbucnit din piept, întrerupt de tuse… Trupul mi s-a cutremurat… A-a-a-aaa… Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă… Unde este el, cine este el? El era ca mine… Dar eu nu l-am văzut… Ceva mi-a stat în cale… Ceva m-a împiedicat să îl văd… Noi puteam fi împreună… Noi aveam să ne înţelegem unul pe altul… Noi puteam să ne rugăm şi să credem împreună… Să învăţăm să avem încredere… Şi iar a venit El, Isus…

- “Tu eşti iertat… Acel, pe care tu nu l-ai observat, Acela, care la fel era singur, acum e cu tine, pentru totdeauna… Şi tu eşti cu EL…”

Iertat… Uşurare… Respiraţia mi-a revenit… Frisoanele m-au lăsat… Ceva… ciudat… Neobişnuit…

Camera a devenit aşa... nereală… Hainele… s-au mutat departe de corp… Mintea mi-a devenit clară… Gândurile au devenit simple şi clare… Nici tristeţe… Nici frustrare… Nici singurătate… Totul în toate… Parte din tot… Şi nimic… Foarte straniu…


Isus a stat în mijlocul camerei… “Ei bine… A venit timpul tău… Hai să mergem.”

Cuvintele Lui sunau ca… Foşnetul frunzelor… Nu… Ca murmurul râului… Nu, nu… Ca vuietul vântului… Nu… Asta e… Asta e viaţa… Cuvintele Lui erau vii… Şi era însuşi viaţa…

Şi atunci mi-ai adus aminte… Acela, al doilea… pe cine au uitat…? …Isus m-a luat de mână…

- “Acela am fost Eu!”




…Ei bine… tu niciodată nu vei citi acest mesaj pastore… şi niciodată nu mă vei mai vedea…pentru că eu o să fiu acolo, altfel… tu nu mă vei recunoaşte… atât de mult aş vrea să îţi spune ţie… cât de neînţeleasă e această dragoste… Dragostea lui Cristos…


Iată eu vin… El mă ţine de mână… şi eu nici acum nu am îţeles, de ce El ne iubeşte atât de mult…


Adio, scump frate, dragă pastore!




Tradus de echipa Ştiri Creştine, Doiniţa Bejenaru

Sursa: Protestant.ru

ZI NATIONALA DE RUGACIUNE PENTRU ROMANIA!



Duminica 28 februarie 2010 se celebrează Ziua Naţională de Rugăciune pentru România. Este al şaselea an consecutiv când credincioşii se unesc, fiecare în bisericile locale, cu un scop unic – apropierea de Dumnezeu în rugăciune pentru binecuvantarea poporului roman, indiferent unde se află!
Potrivit Bibliei, este bine ca în fiecare zi să ne rugăm pentru ţara noastră dar, de asemenea, este valoric să existe o zi specială în care credincioşii, “în duh şi adevăr”, să aibă aceeaşi rugă de mulţumire şi mijlocire!
”Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care Şi-l alege El de mostenire!” - Psalmul 33.12 este tema evenimentului din 2010.
Imaginaţi-vă o Românie aparte în care în cel puţin 1000 de biserici, de dimineaţă şi la lăsarea serii, credincioşii înalţă cu putere rugăciunea : Doamne, binecuvintează România !
Anul acesta ne-am rugat si ne vom mai ruga în mod special pentru situaţia economică şi spirituală a României.
Organizatori si parteneri : Bisericile Evanghelice din Romania, Centrul Artă pentru Viaţă, Credo TV, radiofiladelfia.ro, Radio Vocea Evangheliei, resursecrestine.ro, Farul Crestin, tanarcrestin.ro, stiricrestine.ro si alti parteneri media din strainatate.
---
The National Day of Prayer for Romania 2010

Stire preluata de pe
www.evenimentcrestin.blogspot.com

da sau nu !

daca tie dor de cer
si Domnul vrei sa vina
da ! spune si tu
daca o voce-auzi
si crezi ca e straina
spune nu !


daca-ti vorbeste-acum
si vrei o pace-adanca
da! spune si tu
daca o fapta rea
in suflet te framanta
spune nu !

daca un om sarac
o paine-ti cere
da ! spune si tu
daca dusmanul vrea
sa-ti faca o durere
spune nu !


daca o fapta buna
acum, tu poti sa faci
da ! spune si tu
daca vorba ta-i rea
mai bine taci
spune nu !

daca cu Domnul vrei
sa mergi spre rai
da ! spune si tu
si nu vrei pe pamant
cu cei rai sa mai stai
spune Nu !


kis-hunedoara2009

GLASUL VIORII



Într-o dimineaţă rece de ianuarie, un bătrân s-a aşezat la poarta gării şi a început să cânte la vioară. Timp de 45 de minute, cei care treceau prin faţa uriaşei porţi ascultau melodiile lui J.S.Bach. Era oră de vârf şi mii de persoane grăbite, veneau şi plecau. S-au scurs primele trei minute şi un domn l-a observat. A încetinit pasul, a aruncat o privire spre vioara din mâinile bătrânului şi apoi şi-a continuat drumul în aceeaşi grabă.

Imediat după aceea, violonistul a primit primul dolar, pe care o doamnă mai în vârstă l-a lăsat să cadă în cutia verde, fără măcar să se oprească sau să recunoască sunetul melodios al celebrelor compoziţii.

Puţin mai târziu, un tânăr asculta melancolic, rezemat de un felinar. Tresăltat de sunetul locomotivei, a privit la ceas, şi a luat-o la pas grăbit spre trenul pregătit de plecare.


Prima persoană care s-a oprit să asculte, fermecat de simfonia viorii, a fost un copilaş de trei ani care, tras de mama lui în aglomeraţia gării, se pierdea prin mulţime, privind mereu în urmă la arcuşul vesel.

Apoi a trecut un alt copil... şi-un altul... toţi, fără excepţie, cuprinşi de povestea negrăită a corzilor prăfuite.

Dar oamenii mari nu înţelegeau... nu aveau timp... nu ascultau...


Timp de 45 de minute, bătrânul şi vioara lui au inundat gara plină de minţi agitate, paşi grăbiţi şi feţe obosite.


În cutia verde, vântul de ianuarie mângâia cei 32 de dolari îngheţaţi şi singuratici.


La sfârşit nu au fost nici aplauze, nici aprecieri din mulţime... nimeni nu a cerut un bis.

Doar o bătrânică s-a oprit, s-a aplecat, privind în ochii inlăcrimaţi ai artistului, şi i-a spus cu o voce stinsă ca l-a mai auzit cântând... că muzica lui mereu produce vibraţii celeste în inima ei
(ea a fost singura care l-a văzut cu adevărat).


Violonistul se numea Joshua Bell. Această poveste este absolut reală. Ziarul american "The Washington Post" a filmat fiecare secundă din gara rece. Două zile înainte de aceste filmări, Bell umpluse vestitul teatru Boston cu spectatori doritori să-l asculte - biletul cel mai ieftin: 100 $.

A cântat cu aceeaşi vioară, un Stradivarius de 3,5 milioane de dolari. Acelaşi sunet a umplut şi sala teatrului, şi gara aglomerată... însă reacţiile celor din jur au fost diferite. Piesele scrise de Bach şi interpretate de Bell sunt considerate cele mai greu de cantat la acest instrument.


Directorul ziarului i-a adresat violonistului o singură întrebare: "Ce aţi simţit?" Bell, cu ochii plini de lacrimi, fără să poată ascunde dezamăgirea, a răspuns: "Oamenii sunt incapabili să recunoască frumosul, dacă nu îl găsesc în parametrii consideraţi normali, pentru a putea aprecia cu adevărat o operă de artă."

SE PREGATESTE CEL DE-AL - III -LEA TEMPLU !




IERUSALIM: Yehuda Glick este un evreu de 44 de ani născut în Statele Unite care îşi petrece cea mai mare parte din zi pregătindu-se pentru venirea lui Mesia în Ierusalim.

De când a devenit directorul executiv al Institului Templului, principala preocupare a domnului Glick este de a supraveghea lucrarea uneltelor de care vor avea nevoie marii preoţi, când va veni acea zi.

Coroanele şi alte instrumente făcute din aur masiv umplu cutiile de sticlă din muzeul Institutului Templului, în Oraşul Vechi al Ierusalimului.

Alte capodopere includ un rând de urne de cupru, trompete făcute din argint şi îmbrăcămintea care va fi purtată de Marele Preot, împletită cu fire de aur.

Instrumentele muzicale, inclusiv harpe şi lire, sunt gata să fie aduse la viaţă când apare Mesia.

Deci, pe când să ne aşteptăm la acest eveniment important?

Aceasta e o întrebare foarte bună,' a răspus domnul Glick ziarului Herald.

“Tot ce ştim este că acum trăim în era minunilor şi toate acestea au fost profeţite în Carte că se vor întâmpla înainte de sfârşitul vremurilor. Ar putea foarte bine să fie mâine...

Ne aflam în Cafeneaua Quarter din sectorul evreiesc al Oraşului Vechi din Ierusalim, la înălţime în faţa celui mai contestat tărâm religios de pe Pământ.

Evreii o numesc Muntele Templului, sau Muntele Moria şi cred că este locul unde l-a creat Dumnezeu pe Adam.

Musulmanii îl numsc Haram al-Sharif, sau Santuarul Nobil şi cred că este cel de-al treilea loc cel mai sfânt din Islam, de unde s-a înălţat la cer profetul Mohamed.

Pentru evrei, Muntele Templului este de asemenea locul unde a fost construit primul templu de către Regele Solomon. După ce a fost distrus, cel de-al doilea templu a fost construit în jurului anului 500 î.H. şi a stat 500 de ani înainte ca romanii să-l distrugă. Religia lor susţine că cel de-al treilea templu va fi construit la sosirea lui Mesia.

“De aceea am angajat doi arhitecţi” a spus domnul Glick. “Va fi o construcţie modernă, cu parcare pentru maşini şi ascensoare, dar va arăta foarte mult ca cel de-al doilea Templu.”

Muzeul Institului Templului conţine un model de scală largă a felului în care va arăta cel de-al treilea Templu, cu clădirea sa principală ajungând la o înălţime de 60 de metri.

Astăzi, Muntele Templului este dominat de Moscheea al-Aqsa şi Domul de aur.

“Al-aqsa poate să rămână”, a spus domnul Glick, arătând înspre moschee. “Nici măcar nu se află în mod corect pe Muntele Templului. Dar noi intenţionăm să construim peste domul de aur. Poate găsim o cale de a-l include în cel de-al treilea Templu.”

Domnul Glick preconizează o casă de rugăciune deschisă tuturor credincioşilor cu credinţă monoteistă, creştini, musulmani sau evrei.

Institutul Templului a devenit un dispozitiv în tururile evanghelice americane ale Israelului. În mare parte datorită donaţiilor, s-au cheltuit până acum 27 milioane de dolari pentru pregătiri.

“Am început cu 100 dolari” a spus domnul Glick. Există în lume 70 de milioane de creştini evanghelici şi cei mai mulţi dintre ei au devenit suporterii cei mai puternici ai Israelului.”

În mod obişnuit, Israel îi previne pe evrei să viziteze Muntele Templului. Este o zonă atât de sensibilă, încât, atunci când a vizitat liderul israelian de opoziţie Ariel Sharon, însoţit de sute de poliţişti israelieni în anul 2000, s-a aprins un val de violenţă care a devenit cunoscut ca fiind cea de-a doua intifada, sau revoltă.

“Acest Institut al Templului” este o mişcare de dreapta interesată doar de provocare” a spus Khatem Abdel Kaber, ministrul autorităţii palestiniene însărcinat cu afacerile Ierusalimului. “Ne vom apăra dreptul în mov viguros pentru a conduce acest tărâm. Nici un pic din comportamentul insultător din partea acestor oameni nu va reuşi să ne îndepărteze.”

Stire preluata de pe
www.smh.com.au

EVREII REINCEP JERTFELE DUPA 2000 DE ANI !





Recent poporul evreu a început să-şi redeclare drepturile la Muntele Templului. Ei au fost ajutaţi de procesul tehnic şi descoperirile arheologice în rezolvarea problemei cândva de nedepăşit, de a determina zonele ce pot fi vizitate de evrei chiar şi într-o stare de impuritate şi care zone rămân între limite. Tehnologia modernă cum ar fi uneltele de tăiat cu laserul, pot rezolva problema construirii unui altar, fără unelte metalice.

Totuşi, dezvolarea cea mai importantă nu a fost cea tehnologică, ci spirituală. Apariţia conducerii religioase evreieşti sub forma renaşterii Iniţiativei Sanhedrinului, a oferit soluţia. Noua Iniţiativă a Sanhedrinului se află în faţa hotărârii de a reîncepe Korban Pesach (jertfa pascală). Aceasta îşi asumă responsabilitatea de a se asigura că poruncile sunt desfăşurate în conformitate cu legea religioasă evreiască şi de asemenea va coordona detaliile practice cu autorităţile guvernamentale potrivite, ale Israelului.

Anul acesta în Ierusalim, Iniţiativa Anhedrinului îi cheamă pe toţi evreii din Israel şi din întreaga lume să participle în Korban Pesach (jertfa pascală). Iniţiativa Sanhedrinului va alege un miel pentru a fi oferit ca jertfă pascală şi toate pregătirile se vor face în perspectiva reînnoirii acestei jertfe străvechi, tradiţionale. În eventualitatea că vor interveni obstacole politice sau de altă natură, Iniţiativa Sanhedrinului au asigurat precauţii halakhic (corpul de legi evreieşti), pentru a se asigura că fondurile pentru cumpărarea mieilor pot fi încă folosite pentru donaţiile caritabile.

Orice persoană care doreşte să participle în Korban Pesach, se poate înscrie singuri sau pe membrii familei sale la preţul de 7 şekeli per persoană – costul estimat al unui Kezayit de carne (aprox. 29 gr. carne), porţia minimă necesară pentru împlinirea poruncii. Procesul va fi supravegheat de contabili legali, indiferent de fondurile ce vor fi folosite în scopul original sau că vor fi donate carităţii.

Noi realizăm că această concepţie este atât controversală, cât şi curajoasă. Controversa este parte dintr-o dezbatere fundamentală, dacă poporul evreu trebuie să aştepte pasiv pentru răscumpărarea sa, sau se va alătura pregătirilor şi sacrificiilor în ambele sensuri ale cuvântului, pentru a pregăti scena răscumpărării lor. Dacă adopţi a doua concepţie, nu se poate găsi o cauză mai valoroasă decât restabilirea jertfei pascale ca simbol al unităţii evreieşti.

Daniel 9:27
El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”

Potrivit profeţiei biblice, va exista restabilirea sacrificiului zilnic. Eu cred că vom continua să vedem paşii ce duc înspre acolo, în timp ce evreii continuă să se unească şi să urmeze calea strămoşilor lor. În timp ce lumea continuă să se unească împotriva lor, iar Dumnezeu va continua să-şi arate promisiunea că nu-Şi lasă poporul, eu cred că această tendinţă va creşte foarte mult.

Un eveniment care cred eu că urmează, ce va întări aceasta, este protecţia lui Dumnezeu asupra Israelului împtriva invadatorilor profeţiţi în Ezechiel 38, 39. În timp ce nu e sigur când, semnele vremurilor ne arată cu siguranţă că putem avea credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu.

Stire preluata de pe
www.korbanpesach.org