ZI NATIONALA DE RUGACIUNE PENTRU ROMANIA!
Duminica 28 februarie 2010 se celebrează Ziua Naţională de Rugăciune pentru România. Este al şaselea an consecutiv când credincioşii se unesc, fiecare în bisericile locale, cu un scop unic – apropierea de Dumnezeu în rugăciune pentru binecuvantarea poporului roman, indiferent unde se află!
Potrivit Bibliei, este bine ca în fiecare zi să ne rugăm pentru ţara noastră dar, de asemenea, este valoric să existe o zi specială în care credincioşii, “în duh şi adevăr”, să aibă aceeaşi rugă de mulţumire şi mijlocire!
”Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul pe care Şi-l alege El de mostenire!” - Psalmul 33.12 este tema evenimentului din 2010.
Imaginaţi-vă o Românie aparte în care în cel puţin 1000 de biserici, de dimineaţă şi la lăsarea serii, credincioşii înalţă cu putere rugăciunea : Doamne, binecuvintează România !
Anul acesta ne-am rugat si ne vom mai ruga în mod special pentru situaţia economică şi spirituală a României.
Organizatori si parteneri : Bisericile Evanghelice din Romania, Centrul Artă pentru Viaţă, Credo TV, radiofiladelfia.ro, Radio Vocea Evangheliei, resursecrestine.ro, Farul Crestin, tanarcrestin.ro, stiricrestine.ro si alti parteneri media din strainatate.
---
The National Day of Prayer for Romania 2010
Stire preluata de pe
www.evenimentcrestin.blogspot.com
miercuri, 10 februarie 2010
vineri, 5 februarie 2010
da sau nu !
daca tie dor de cer
si Domnul vrei sa vina
da ! spune si tu
daca o voce-auzi
si crezi ca e straina
spune nu !
daca-ti vorbeste-acum
si vrei o pace-adanca
da! spune si tu
daca o fapta rea
in suflet te framanta
spune nu !
daca un om sarac
o paine-ti cere
da ! spune si tu
daca dusmanul vrea
sa-ti faca o durere
spune nu !
daca o fapta buna
acum, tu poti sa faci
da ! spune si tu
daca vorba ta-i rea
mai bine taci
spune nu !
daca cu Domnul vrei
sa mergi spre rai
da ! spune si tu
si nu vrei pe pamant
cu cei rai sa mai stai
spune Nu !
kis-hunedoara2009
daca tie dor de cer
si Domnul vrei sa vina
da ! spune si tu
daca o voce-auzi
si crezi ca e straina
spune nu !
daca-ti vorbeste-acum
si vrei o pace-adanca
da! spune si tu
daca o fapta rea
in suflet te framanta
spune nu !
daca un om sarac
o paine-ti cere
da ! spune si tu
daca dusmanul vrea
sa-ti faca o durere
spune nu !
daca o fapta buna
acum, tu poti sa faci
da ! spune si tu
daca vorba ta-i rea
mai bine taci
spune nu !
daca cu Domnul vrei
sa mergi spre rai
da ! spune si tu
si nu vrei pe pamant
cu cei rai sa mai stai
spune Nu !
kis-hunedoara2009
miercuri, 3 februarie 2010
GLASUL VIORII
Într-o dimineaţă rece de ianuarie, un bătrân s-a aşezat la poarta gării şi a început să cânte la vioară. Timp de 45 de minute, cei care treceau prin faţa uriaşei porţi ascultau melodiile lui J.S.Bach. Era oră de vârf şi mii de persoane grăbite, veneau şi plecau. S-au scurs primele trei minute şi un domn l-a observat. A încetinit pasul, a aruncat o privire spre vioara din mâinile bătrânului şi apoi şi-a continuat drumul în aceeaşi grabă.
Imediat după aceea, violonistul a primit primul dolar, pe care o doamnă mai în vârstă l-a lăsat să cadă în cutia verde, fără măcar să se oprească sau să recunoască sunetul melodios al celebrelor compoziţii.
Puţin mai târziu, un tânăr asculta melancolic, rezemat de un felinar. Tresăltat de sunetul locomotivei, a privit la ceas, şi a luat-o la pas grăbit spre trenul pregătit de plecare.
Prima persoană care s-a oprit să asculte, fermecat de simfonia viorii, a fost un copilaş de trei ani care, tras de mama lui în aglomeraţia gării, se pierdea prin mulţime, privind mereu în urmă la arcuşul vesel.
Apoi a trecut un alt copil... şi-un altul... toţi, fără excepţie, cuprinşi de povestea negrăită a corzilor prăfuite.
Dar oamenii mari nu înţelegeau... nu aveau timp... nu ascultau...
Timp de 45 de minute, bătrânul şi vioara lui au inundat gara plină de minţi agitate, paşi grăbiţi şi feţe obosite.
În cutia verde, vântul de ianuarie mângâia cei 32 de dolari îngheţaţi şi singuratici.
La sfârşit nu au fost nici aplauze, nici aprecieri din mulţime... nimeni nu a cerut un bis.
Doar o bătrânică s-a oprit, s-a aplecat, privind în ochii inlăcrimaţi ai artistului, şi i-a spus cu o voce stinsă ca l-a mai auzit cântând... că muzica lui mereu produce vibraţii celeste în inima ei
(ea a fost singura care l-a văzut cu adevărat).
Violonistul se numea Joshua Bell. Această poveste este absolut reală. Ziarul american "The Washington Post" a filmat fiecare secundă din gara rece. Două zile înainte de aceste filmări, Bell umpluse vestitul teatru Boston cu spectatori doritori să-l asculte - biletul cel mai ieftin: 100 $.
A cântat cu aceeaşi vioară, un Stradivarius de 3,5 milioane de dolari. Acelaşi sunet a umplut şi sala teatrului, şi gara aglomerată... însă reacţiile celor din jur au fost diferite. Piesele scrise de Bach şi interpretate de Bell sunt considerate cele mai greu de cantat la acest instrument.
Directorul ziarului i-a adresat violonistului o singură întrebare: "Ce aţi simţit?" Bell, cu ochii plini de lacrimi, fără să poată ascunde dezamăgirea, a răspuns: "Oamenii sunt incapabili să recunoască frumosul, dacă nu îl găsesc în parametrii consideraţi normali, pentru a putea aprecia cu adevărat o operă de artă."
Într-o dimineaţă rece de ianuarie, un bătrân s-a aşezat la poarta gării şi a început să cânte la vioară. Timp de 45 de minute, cei care treceau prin faţa uriaşei porţi ascultau melodiile lui J.S.Bach. Era oră de vârf şi mii de persoane grăbite, veneau şi plecau. S-au scurs primele trei minute şi un domn l-a observat. A încetinit pasul, a aruncat o privire spre vioara din mâinile bătrânului şi apoi şi-a continuat drumul în aceeaşi grabă.
Imediat după aceea, violonistul a primit primul dolar, pe care o doamnă mai în vârstă l-a lăsat să cadă în cutia verde, fără măcar să se oprească sau să recunoască sunetul melodios al celebrelor compoziţii.
Puţin mai târziu, un tânăr asculta melancolic, rezemat de un felinar. Tresăltat de sunetul locomotivei, a privit la ceas, şi a luat-o la pas grăbit spre trenul pregătit de plecare.
Prima persoană care s-a oprit să asculte, fermecat de simfonia viorii, a fost un copilaş de trei ani care, tras de mama lui în aglomeraţia gării, se pierdea prin mulţime, privind mereu în urmă la arcuşul vesel.
Apoi a trecut un alt copil... şi-un altul... toţi, fără excepţie, cuprinşi de povestea negrăită a corzilor prăfuite.
Dar oamenii mari nu înţelegeau... nu aveau timp... nu ascultau...
Timp de 45 de minute, bătrânul şi vioara lui au inundat gara plină de minţi agitate, paşi grăbiţi şi feţe obosite.
În cutia verde, vântul de ianuarie mângâia cei 32 de dolari îngheţaţi şi singuratici.
La sfârşit nu au fost nici aplauze, nici aprecieri din mulţime... nimeni nu a cerut un bis.
Doar o bătrânică s-a oprit, s-a aplecat, privind în ochii inlăcrimaţi ai artistului, şi i-a spus cu o voce stinsă ca l-a mai auzit cântând... că muzica lui mereu produce vibraţii celeste în inima ei
(ea a fost singura care l-a văzut cu adevărat).
Violonistul se numea Joshua Bell. Această poveste este absolut reală. Ziarul american "The Washington Post" a filmat fiecare secundă din gara rece. Două zile înainte de aceste filmări, Bell umpluse vestitul teatru Boston cu spectatori doritori să-l asculte - biletul cel mai ieftin: 100 $.
A cântat cu aceeaşi vioară, un Stradivarius de 3,5 milioane de dolari. Acelaşi sunet a umplut şi sala teatrului, şi gara aglomerată... însă reacţiile celor din jur au fost diferite. Piesele scrise de Bach şi interpretate de Bell sunt considerate cele mai greu de cantat la acest instrument.
Directorul ziarului i-a adresat violonistului o singură întrebare: "Ce aţi simţit?" Bell, cu ochii plini de lacrimi, fără să poată ascunde dezamăgirea, a răspuns: "Oamenii sunt incapabili să recunoască frumosul, dacă nu îl găsesc în parametrii consideraţi normali, pentru a putea aprecia cu adevărat o operă de artă."
vineri, 29 ianuarie 2010
SE PREGATESTE CEL DE-AL - III -LEA TEMPLU !
IERUSALIM: Yehuda Glick este un evreu de 44 de ani născut în Statele Unite care îşi petrece cea mai mare parte din zi pregătindu-se pentru venirea lui Mesia în Ierusalim.
De când a devenit directorul executiv al Institului Templului, principala preocupare a domnului Glick este de a supraveghea lucrarea uneltelor de care vor avea nevoie marii preoţi, când va veni acea zi.
Coroanele şi alte instrumente făcute din aur masiv umplu cutiile de sticlă din muzeul Institutului Templului, în Oraşul Vechi al Ierusalimului.
Alte capodopere includ un rând de urne de cupru, trompete făcute din argint şi îmbrăcămintea care va fi purtată de Marele Preot, împletită cu fire de aur.
Instrumentele muzicale, inclusiv harpe şi lire, sunt gata să fie aduse la viaţă când apare Mesia.
Deci, pe când să ne aşteptăm la acest eveniment important?
Aceasta e o întrebare foarte bună,' a răspus domnul Glick ziarului Herald.
“Tot ce ştim este că acum trăim în era minunilor şi toate acestea au fost profeţite în Carte că se vor întâmpla înainte de sfârşitul vremurilor. Ar putea foarte bine să fie mâine...
Ne aflam în Cafeneaua Quarter din sectorul evreiesc al Oraşului Vechi din Ierusalim, la înălţime în faţa celui mai contestat tărâm religios de pe Pământ.
Evreii o numesc Muntele Templului, sau Muntele Moria şi cred că este locul unde l-a creat Dumnezeu pe Adam.
Musulmanii îl numsc Haram al-Sharif, sau Santuarul Nobil şi cred că este cel de-al treilea loc cel mai sfânt din Islam, de unde s-a înălţat la cer profetul Mohamed.
Pentru evrei, Muntele Templului este de asemenea locul unde a fost construit primul templu de către Regele Solomon. După ce a fost distrus, cel de-al doilea templu a fost construit în jurului anului 500 î.H. şi a stat 500 de ani înainte ca romanii să-l distrugă. Religia lor susţine că cel de-al treilea templu va fi construit la sosirea lui Mesia.
“De aceea am angajat doi arhitecţi” a spus domnul Glick. “Va fi o construcţie modernă, cu parcare pentru maşini şi ascensoare, dar va arăta foarte mult ca cel de-al doilea Templu.”
Muzeul Institului Templului conţine un model de scală largă a felului în care va arăta cel de-al treilea Templu, cu clădirea sa principală ajungând la o înălţime de 60 de metri.
Astăzi, Muntele Templului este dominat de Moscheea al-Aqsa şi Domul de aur.
“Al-aqsa poate să rămână”, a spus domnul Glick, arătând înspre moschee. “Nici măcar nu se află în mod corect pe Muntele Templului. Dar noi intenţionăm să construim peste domul de aur. Poate găsim o cale de a-l include în cel de-al treilea Templu.”
Domnul Glick preconizează o casă de rugăciune deschisă tuturor credincioşilor cu credinţă monoteistă, creştini, musulmani sau evrei.
Institutul Templului a devenit un dispozitiv în tururile evanghelice americane ale Israelului. În mare parte datorită donaţiilor, s-au cheltuit până acum 27 milioane de dolari pentru pregătiri.
“Am început cu 100 dolari” a spus domnul Glick. Există în lume 70 de milioane de creştini evanghelici şi cei mai mulţi dintre ei au devenit suporterii cei mai puternici ai Israelului.”
În mod obişnuit, Israel îi previne pe evrei să viziteze Muntele Templului. Este o zonă atât de sensibilă, încât, atunci când a vizitat liderul israelian de opoziţie Ariel Sharon, însoţit de sute de poliţişti israelieni în anul 2000, s-a aprins un val de violenţă care a devenit cunoscut ca fiind cea de-a doua intifada, sau revoltă.
“Acest Institut al Templului” este o mişcare de dreapta interesată doar de provocare” a spus Khatem Abdel Kaber, ministrul autorităţii palestiniene însărcinat cu afacerile Ierusalimului. “Ne vom apăra dreptul în mov viguros pentru a conduce acest tărâm. Nici un pic din comportamentul insultător din partea acestor oameni nu va reuşi să ne îndepărteze.”
Stire preluata de pe
www.smh.com.au
IERUSALIM: Yehuda Glick este un evreu de 44 de ani născut în Statele Unite care îşi petrece cea mai mare parte din zi pregătindu-se pentru venirea lui Mesia în Ierusalim.
De când a devenit directorul executiv al Institului Templului, principala preocupare a domnului Glick este de a supraveghea lucrarea uneltelor de care vor avea nevoie marii preoţi, când va veni acea zi.
Coroanele şi alte instrumente făcute din aur masiv umplu cutiile de sticlă din muzeul Institutului Templului, în Oraşul Vechi al Ierusalimului.
Alte capodopere includ un rând de urne de cupru, trompete făcute din argint şi îmbrăcămintea care va fi purtată de Marele Preot, împletită cu fire de aur.
Instrumentele muzicale, inclusiv harpe şi lire, sunt gata să fie aduse la viaţă când apare Mesia.
Deci, pe când să ne aşteptăm la acest eveniment important?
Aceasta e o întrebare foarte bună,' a răspus domnul Glick ziarului Herald.
“Tot ce ştim este că acum trăim în era minunilor şi toate acestea au fost profeţite în Carte că se vor întâmpla înainte de sfârşitul vremurilor. Ar putea foarte bine să fie mâine...
Ne aflam în Cafeneaua Quarter din sectorul evreiesc al Oraşului Vechi din Ierusalim, la înălţime în faţa celui mai contestat tărâm religios de pe Pământ.
Evreii o numesc Muntele Templului, sau Muntele Moria şi cred că este locul unde l-a creat Dumnezeu pe Adam.
Musulmanii îl numsc Haram al-Sharif, sau Santuarul Nobil şi cred că este cel de-al treilea loc cel mai sfânt din Islam, de unde s-a înălţat la cer profetul Mohamed.
Pentru evrei, Muntele Templului este de asemenea locul unde a fost construit primul templu de către Regele Solomon. După ce a fost distrus, cel de-al doilea templu a fost construit în jurului anului 500 î.H. şi a stat 500 de ani înainte ca romanii să-l distrugă. Religia lor susţine că cel de-al treilea templu va fi construit la sosirea lui Mesia.
“De aceea am angajat doi arhitecţi” a spus domnul Glick. “Va fi o construcţie modernă, cu parcare pentru maşini şi ascensoare, dar va arăta foarte mult ca cel de-al doilea Templu.”
Muzeul Institului Templului conţine un model de scală largă a felului în care va arăta cel de-al treilea Templu, cu clădirea sa principală ajungând la o înălţime de 60 de metri.
Astăzi, Muntele Templului este dominat de Moscheea al-Aqsa şi Domul de aur.
“Al-aqsa poate să rămână”, a spus domnul Glick, arătând înspre moschee. “Nici măcar nu se află în mod corect pe Muntele Templului. Dar noi intenţionăm să construim peste domul de aur. Poate găsim o cale de a-l include în cel de-al treilea Templu.”
Domnul Glick preconizează o casă de rugăciune deschisă tuturor credincioşilor cu credinţă monoteistă, creştini, musulmani sau evrei.
Institutul Templului a devenit un dispozitiv în tururile evanghelice americane ale Israelului. În mare parte datorită donaţiilor, s-au cheltuit până acum 27 milioane de dolari pentru pregătiri.
“Am început cu 100 dolari” a spus domnul Glick. Există în lume 70 de milioane de creştini evanghelici şi cei mai mulţi dintre ei au devenit suporterii cei mai puternici ai Israelului.”
În mod obişnuit, Israel îi previne pe evrei să viziteze Muntele Templului. Este o zonă atât de sensibilă, încât, atunci când a vizitat liderul israelian de opoziţie Ariel Sharon, însoţit de sute de poliţişti israelieni în anul 2000, s-a aprins un val de violenţă care a devenit cunoscut ca fiind cea de-a doua intifada, sau revoltă.
“Acest Institut al Templului” este o mişcare de dreapta interesată doar de provocare” a spus Khatem Abdel Kaber, ministrul autorităţii palestiniene însărcinat cu afacerile Ierusalimului. “Ne vom apăra dreptul în mov viguros pentru a conduce acest tărâm. Nici un pic din comportamentul insultător din partea acestor oameni nu va reuşi să ne îndepărteze.”
Stire preluata de pe
www.smh.com.au
luni, 25 ianuarie 2010
EVREII REINCEP JERTFELE DUPA 2000 DE ANI !
Recent poporul evreu a început să-şi redeclare drepturile la Muntele Templului. Ei au fost ajutaţi de procesul tehnic şi descoperirile arheologice în rezolvarea problemei cândva de nedepăşit, de a determina zonele ce pot fi vizitate de evrei chiar şi într-o stare de impuritate şi care zone rămân între limite. Tehnologia modernă cum ar fi uneltele de tăiat cu laserul, pot rezolva problema construirii unui altar, fără unelte metalice.
Totuşi, dezvolarea cea mai importantă nu a fost cea tehnologică, ci spirituală. Apariţia conducerii religioase evreieşti sub forma renaşterii Iniţiativei Sanhedrinului, a oferit soluţia. Noua Iniţiativă a Sanhedrinului se află în faţa hotărârii de a reîncepe Korban Pesach (jertfa pascală). Aceasta îşi asumă responsabilitatea de a se asigura că poruncile sunt desfăşurate în conformitate cu legea religioasă evreiască şi de asemenea va coordona detaliile practice cu autorităţile guvernamentale potrivite, ale Israelului.
Anul acesta în Ierusalim, Iniţiativa Anhedrinului îi cheamă pe toţi evreii din Israel şi din întreaga lume să participle în Korban Pesach (jertfa pascală). Iniţiativa Sanhedrinului va alege un miel pentru a fi oferit ca jertfă pascală şi toate pregătirile se vor face în perspectiva reînnoirii acestei jertfe străvechi, tradiţionale. În eventualitatea că vor interveni obstacole politice sau de altă natură, Iniţiativa Sanhedrinului au asigurat precauţii halakhic (corpul de legi evreieşti), pentru a se asigura că fondurile pentru cumpărarea mieilor pot fi încă folosite pentru donaţiile caritabile.
Orice persoană care doreşte să participle în Korban Pesach, se poate înscrie singuri sau pe membrii familei sale la preţul de 7 şekeli per persoană – costul estimat al unui Kezayit de carne (aprox. 29 gr. carne), porţia minimă necesară pentru împlinirea poruncii. Procesul va fi supravegheat de contabili legali, indiferent de fondurile ce vor fi folosite în scopul original sau că vor fi donate carităţii.
Noi realizăm că această concepţie este atât controversală, cât şi curajoasă. Controversa este parte dintr-o dezbatere fundamentală, dacă poporul evreu trebuie să aştepte pasiv pentru răscumpărarea sa, sau se va alătura pregătirilor şi sacrificiilor în ambele sensuri ale cuvântului, pentru a pregăti scena răscumpărării lor. Dacă adopţi a doua concepţie, nu se poate găsi o cauză mai valoroasă decât restabilirea jertfei pascale ca simbol al unităţii evreieşti.
Daniel 9:27
El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”
Potrivit profeţiei biblice, va exista restabilirea sacrificiului zilnic. Eu cred că vom continua să vedem paşii ce duc înspre acolo, în timp ce evreii continuă să se unească şi să urmeze calea strămoşilor lor. În timp ce lumea continuă să se unească împotriva lor, iar Dumnezeu va continua să-şi arate promisiunea că nu-Şi lasă poporul, eu cred că această tendinţă va creşte foarte mult.
Un eveniment care cred eu că urmează, ce va întări aceasta, este protecţia lui Dumnezeu asupra Israelului împtriva invadatorilor profeţiţi în Ezechiel 38, 39. În timp ce nu e sigur când, semnele vremurilor ne arată cu siguranţă că putem avea credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu.
Stire preluata de pe
www.korbanpesach.org
Recent poporul evreu a început să-şi redeclare drepturile la Muntele Templului. Ei au fost ajutaţi de procesul tehnic şi descoperirile arheologice în rezolvarea problemei cândva de nedepăşit, de a determina zonele ce pot fi vizitate de evrei chiar şi într-o stare de impuritate şi care zone rămân între limite. Tehnologia modernă cum ar fi uneltele de tăiat cu laserul, pot rezolva problema construirii unui altar, fără unelte metalice.
Totuşi, dezvolarea cea mai importantă nu a fost cea tehnologică, ci spirituală. Apariţia conducerii religioase evreieşti sub forma renaşterii Iniţiativei Sanhedrinului, a oferit soluţia. Noua Iniţiativă a Sanhedrinului se află în faţa hotărârii de a reîncepe Korban Pesach (jertfa pascală). Aceasta îşi asumă responsabilitatea de a se asigura că poruncile sunt desfăşurate în conformitate cu legea religioasă evreiască şi de asemenea va coordona detaliile practice cu autorităţile guvernamentale potrivite, ale Israelului.
Anul acesta în Ierusalim, Iniţiativa Anhedrinului îi cheamă pe toţi evreii din Israel şi din întreaga lume să participle în Korban Pesach (jertfa pascală). Iniţiativa Sanhedrinului va alege un miel pentru a fi oferit ca jertfă pascală şi toate pregătirile se vor face în perspectiva reînnoirii acestei jertfe străvechi, tradiţionale. În eventualitatea că vor interveni obstacole politice sau de altă natură, Iniţiativa Sanhedrinului au asigurat precauţii halakhic (corpul de legi evreieşti), pentru a se asigura că fondurile pentru cumpărarea mieilor pot fi încă folosite pentru donaţiile caritabile.
Orice persoană care doreşte să participle în Korban Pesach, se poate înscrie singuri sau pe membrii familei sale la preţul de 7 şekeli per persoană – costul estimat al unui Kezayit de carne (aprox. 29 gr. carne), porţia minimă necesară pentru împlinirea poruncii. Procesul va fi supravegheat de contabili legali, indiferent de fondurile ce vor fi folosite în scopul original sau că vor fi donate carităţii.
Noi realizăm că această concepţie este atât controversală, cât şi curajoasă. Controversa este parte dintr-o dezbatere fundamentală, dacă poporul evreu trebuie să aştepte pasiv pentru răscumpărarea sa, sau se va alătura pregătirilor şi sacrificiilor în ambele sensuri ale cuvântului, pentru a pregăti scena răscumpărării lor. Dacă adopţi a doua concepţie, nu se poate găsi o cauză mai valoroasă decât restabilirea jertfei pascale ca simbol al unităţii evreieşti.
Daniel 9:27
El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”
Potrivit profeţiei biblice, va exista restabilirea sacrificiului zilnic. Eu cred că vom continua să vedem paşii ce duc înspre acolo, în timp ce evreii continuă să se unească şi să urmeze calea strămoşilor lor. În timp ce lumea continuă să se unească împotriva lor, iar Dumnezeu va continua să-şi arate promisiunea că nu-Şi lasă poporul, eu cred că această tendinţă va creşte foarte mult.
Un eveniment care cred eu că urmează, ce va întări aceasta, este protecţia lui Dumnezeu asupra Israelului împtriva invadatorilor profeţiţi în Ezechiel 38, 39. În timp ce nu e sigur când, semnele vremurilor ne arată cu siguranţă că putem avea credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu.
Stire preluata de pe
www.korbanpesach.org
miercuri, 20 ianuarie 2010
ARME CU REFERINTE DE COD BIBLICE
Armele soldatilor americani au referinte de cod la Noul Testament al Bibliei despre Isus Hristos. Compania din Michigan care livreaza arme Pentagonului sustine ca pustile sale intotdeauna au avut referiri la Noul Testament.
Acestea apar de obicei pe lunetele armelor, care sunt folosite de trupe in Irak si Afganistan, dar si in antrenamentul soldatilor.
Producatorul, Trijicon, are un contract multianual de 660 milioane de dolari pentru a livra 800.000 de lunete Corpului Marinei, precum si alte contracte cu armata americana, scrie ABC News.
Regulile armatei americane interzic prozelitismul oricarei religii in Irak si Afganistan pentru a preveni acuzatiile ca SUA a declansat o cruciada prin razboaiele sale contra al Qaeda si a insurgentilor irakieni.
Una din referire este JN8:12 ce trimite la Ioan 8:12 – “Cel care ma va urma nu va pasi nicicand in intuneric, dar va avea lumina vietii”, cu trimitere la Isus. In timp ce o alta, 2COR4:6, “Pentru Dumnezeu, care a poruncit luminii sa iasa din intuneric, a luminat inimile noastre, pentru a da lumina cunoasterii gloriei Domnului in fata lui Isus Hristos.”
Trijicon a confirmat pentru ABCNews ca adauga referiri biblice codate la armele sale vandute armatei.
Aceasta ar incalca Constitutia americana si o serie de legi federale, sustine Michael “Mikey” Weinstein de la Fundatia pentru Libertate Religioasa Militara, care sustine separarea bisericii si statului in armata.
“Aceasta permite mujahedinilor, talibanilor, al Qaeda, jihadistilor si insurgentilor sa pretinda ca sunt impuscati cu armele lui Isus” .
Armele soldatilor americani au referinte de cod la Noul Testament al Bibliei despre Isus Hristos. Compania din Michigan care livreaza arme Pentagonului sustine ca pustile sale intotdeauna au avut referiri la Noul Testament.
Acestea apar de obicei pe lunetele armelor, care sunt folosite de trupe in Irak si Afganistan, dar si in antrenamentul soldatilor.
Producatorul, Trijicon, are un contract multianual de 660 milioane de dolari pentru a livra 800.000 de lunete Corpului Marinei, precum si alte contracte cu armata americana, scrie ABC News.
Regulile armatei americane interzic prozelitismul oricarei religii in Irak si Afganistan pentru a preveni acuzatiile ca SUA a declansat o cruciada prin razboaiele sale contra al Qaeda si a insurgentilor irakieni.
Una din referire este JN8:12 ce trimite la Ioan 8:12 – “Cel care ma va urma nu va pasi nicicand in intuneric, dar va avea lumina vietii”, cu trimitere la Isus. In timp ce o alta, 2COR4:6, “Pentru Dumnezeu, care a poruncit luminii sa iasa din intuneric, a luminat inimile noastre, pentru a da lumina cunoasterii gloriei Domnului in fata lui Isus Hristos.”
Trijicon a confirmat pentru ABCNews ca adauga referiri biblice codate la armele sale vandute armatei.
Aceasta ar incalca Constitutia americana si o serie de legi federale, sustine Michael “Mikey” Weinstein de la Fundatia pentru Libertate Religioasa Militara, care sustine separarea bisericii si statului in armata.
“Aceasta permite mujahedinilor, talibanilor, al Qaeda, jihadistilor si insurgentilor sa pretinda ca sunt impuscati cu armele lui Isus” .
vineri, 15 ianuarie 2010
STANCA
Mă uit cu-ngrijorare când marea-i agitată
Si mă întreb cu spaimă ce-i poate sta în faţă?
Nimic din ce pluteşte si este prins în larg
Doar sus pe stânca tare valurile ei se sparg.
Furtuni ce mişcă ape şi ploile târzi
Talzuri mari şi grele şi mari intemperii,
Nimic din toate-acestea pe om nu înspăimântă
Când cu înţelepciune omul stă sus pe stâncă.
La fel când marea vieţii loveşte cu dureri
când lacrimi joacă-n gene şi mă apas’ poveri,
Eu ştiu că este-o stîncă, valul de ea nu trece
Isus Hristos e Stânca! Furtuna… o sa plece.
Zideşte-ţi astăzi casa pe Stânca cea de veci
Chiar dacă astrăzi doare şi nu prea înţelegi
Căci dacă tu ai casa vieţii sus pe stîncă
Cu Isus vei ajunge sus în cetatea sfântă.
Kis HD- 1996
Mă uit cu-ngrijorare când marea-i agitată
Si mă întreb cu spaimă ce-i poate sta în faţă?
Nimic din ce pluteşte si este prins în larg
Doar sus pe stânca tare valurile ei se sparg.
Furtuni ce mişcă ape şi ploile târzi
Talzuri mari şi grele şi mari intemperii,
Nimic din toate-acestea pe om nu înspăimântă
Când cu înţelepciune omul stă sus pe stâncă.
La fel când marea vieţii loveşte cu dureri
când lacrimi joacă-n gene şi mă apas’ poveri,
Eu ştiu că este-o stîncă, valul de ea nu trece
Isus Hristos e Stânca! Furtuna… o sa plece.
Zideşte-ţi astăzi casa pe Stânca cea de veci
Chiar dacă astrăzi doare şi nu prea înţelegi
Căci dacă tu ai casa vieţii sus pe stîncă
Cu Isus vei ajunge sus în cetatea sfântă.
Kis HD- 1996
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
